„Menegerii” din poliție și când greșesc…de fapt au DREPTATE!

Totul a început vineri, 30.06.2017, când: „pe fondul obținerii a șapte autorizații de percheziție într-un dosar penal, aflat în lucru la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice a fost întocmit planul de acțiune clasificat aprobat de conducerea inspectoratului…”, iar un număr semnificativ de colegi urmau să participe duminica la aceste activități prin efectuarea de ore suplimentare.

A fost declanșată mobilizarea la nivelul inspectoratului, unde înlocuitorul la comanda serviciului, Comisarul Șef Negrea Liviu a „convocat” o ședință având ca scop „discutarea” aspectelor operative privind această „acțiune”. Eu am fost apelat telefonic la orele 15:12, spunându-mi să vin și eu să „fiu instruit” cu privire la faptul că „duminică voi pleca în misiune la Ploiești”. După ce ajung la inspectorat, le precizez că sunt liber în ziua în care sunt organizate activitățile și pe cale de consecință le solicit dispoziția în baza căreia a fost dispusă efectuarea de ore suplimentare cu chemarea mea din timpul liber pentru a putea fi protejat în momentul întocmirii actelor de urmărire penală în cadrul executării mandatelor de percheziție. Replica: „Toți sunt liberi și pleacă în acțiune, dar nimeni nu a cerut dispoziție cum vrei tu”.

Mi s-a subliniat faptul că a fost „dispusă verbal” activitatea de către adjunctul șefului inspectoratului, dl. Comisar Șef Dumitru Mirel, și dacă nu doresc să particip, să întocmesc un raport scris cu privire la aceste aspecte. Am întocmit un raport, având în minte prevederile art. 23 din H.G. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului, care menționează faptul că „polițistul răspunde personal pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, în condiţiile legii. El are datoria să se abţină de la executarea ordinelor şi misiunilor vădit ilegale, având obligaţia de a-şi informa de îndată şefii despre aceasta, pe cale ierarhică, atât verbal, cât şi prin raport scris”, dar și dispozițiile art. 8 alin. 2: „în situații neprevăzute, care impun desfășurarea de activități peste durata normală a programului de lucru, șeful unității dispune în scris, cu justificarea temeinică a hotărârii sale, efectuarea de ore suplimentare” și ale alin. 3 din OMAI 577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal: „sarcinile care presupun desfășurarea de activități după încheierea programului normal de lucru și cele care necesită chemarea polițiștilor la serviciu, de la domiciliu, din timpul liber al acestora, se îndeplinesc în condițiile alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2)”, raport în care am specificat că, în ziua de 2.7. 2017, sunt planificat liber, iar pentru a efectua activități de serviciu se impune întocmirea unei dispoziții scrise, de către șeful unității, cu justificarea temeinică a hotărârii sale, nerefuzând efectuarea orelor suplimentare, ci doar solicitând respectarea cadrului legal.

Surpriză! Raportul a fost rezoluționat, atât de către înlocuitorul la comanda serviciului, cât și de adjunctul inspectoratului, care au scris, pe colțul raportului respectiv, să mă prezint în ziua de 2.7.2017, orele 9:00, la unitate, pentru a pleca în misiune. În „noaptea minții”, rezoluția=dispoziție, pentru unii „menegeri”.

O altă surpriză a venit în data de 5.7.2017 (cercetarea prealabilă se declanșase deja), când am primit o dispoziție, înregistrată la numărul 680, din data de 4.7. 2017, în care se specifica faptul că subsemnatul, alături de alți colegi, urma să ne prezentăm, peste orele de program, în… urmă cu trei zile, mai exact pe data de 2.7.2017! Mi-am zis: „La I.P.J. Mehedinți menegerii au descoperit mașina timpului!”. Păi ce-ai făcut, mă, nene, ai dat două „dispoziții” pentru același lucru” (ca-n bancul cu becul…)? Dacă era suficientă „dispoziția rezolutivă”, de ce a mai fost emisă o altă „dispoziție” (de fapt, un document care este o insultă pentru instituția dispoziției)? Tot atunci am aflat că a fost întocmit planul de acțiune, pe care nu l-am văzut nici până în prezent, deși în conținutul raportului-proiect cu rezultatul cercetării prealabile se arăta că mi-a fost adus la cunoștință. La fel ca și ordinul de serviciu. Și pe acela l-am văzut tot ca și documentul clasificat care reprezenta planul de acțiune. Adică, a fortiori, activitatea, a priori, dispoziția scrisă…

Faptul că ambii „menegeri” au rezoluționat raportul (pe lângă faptul că mă face să par cel puțin important fiind rezoluționat de doi „menegeri”), duce la concluzia irefutabilă că cei doi au luat la cunoștință de raportul meu, dar, în continuare, deși adjunctul șefului inspectoratului a avut timpul și cunoștiințele necesare (specificate de mine în raport) pentru întocmirea unei dispoziții scrise în conformitate cu prevederile legale, a refuzat să facă acest lucru, considerând că „al său cuvânt” creează o instituție mai importantă și mai puternic producătoare de efecte juridice decât instituția dispoziției scrise. Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus…

Greșeală mare din partea mea! Prin asta, am dovedit „lipsă de loialitate”, „lipsă de adeziune conștientă”, „lipsă de respect față de ierarhia instituției”, „lipsă de conștiinciozitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu”, și am încălcat preverile art. 44 alin. 2 din Legea 360/2002: „poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii”, cumulativ cu cea prevăzută la art. 4 alin. 1 din același act normativ: „poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională”, ale art. 12 alin. 1 din HG 991/2005: „poliţistul răspunde la orice solicitare privind exercitarea profesiei, evită comportamentul care ar putea afecta încrederea populaţiei, este disciplinat şi apără prestigiul instituţiei şi profesiei, exercitând toate prerogativele şi îndatoririle specifice funcţiei publice pe care o deţine”, săvârșind, deci, abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. „b” din Legea 360/2002: „neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege”.

Mă simt ca și cum, semnalând o „uzanță” nelegală, aș fi săvârșit ceva greșit, abătându-mă de la datoria, pasiunea și jurământul depus, acela de a proteja legea și cetățeanul, și de a veghea și contribui la aplicarea legii. Cred că mi-a scăpat ceva aici: a legii, nu a dispozițiilor, rezoluțiilor și ordinelor. Acelea se execută, nu se… vorba aia, discută. Poate de asta avem „menegeri”, să nu mai trebuiască să găndim noi dacă o „dispoziție” este legală sau nu. Atâta timp cât este dată de ei, de „menegeri”, este clar legală. De fapt, ce spun eu aici, este… deasupra legii, peste EA, să ne înțelegem… Mai iau și sporuri „de excepție” pentru „gândirea” asta solicitantă, și, dacă mă gândesc mai bine, este frustrant ca tu, „meneger de excepție”, să fii înfruntat de un „oarecare”, care să îți spună că pentru a fi efectuate ore suplimentare acestea trebuie să fie dispuse prin act administrativ, nu prin mâzgălituri pe colțul unui raport.

Și de ce am zis „uzanță”? Păi, e simplu! La I.P.J. Mehedinți vii din liber, desfășori activități polițienești, fără să fii acoperit legal de vreun act administrativ iar la câteva zile după ți se aduce la cunoștință dispoziția scrisă prin care se dispune ceva ce deja ai făcut. Pentru înțelesul tuturor, e ca și cum un polițist s-ar pune să audieze persoane, să ridice bunuri iar la o săptămână după, să înregistreze dosarul penal. Mai jos aveți un model de legal de dispoziție, conform O.m.a.i. 577/2008, care respectă condițiile de fond și formă, nu 3 rânduri pe colțul unei hârtii așa cum o fi învățat adjunctul inspectorului șef pe la cursurile de „menegeri”.

 

Viitorul ne aparține!

Alex Petolescu, Vicepreședinte Filiala Mehedinți a Sindicatului EUROPOL

2 gânduri despre “„Menegerii” din poliție și când greșesc…de fapt au DREPTATE!

  1. Asemenea ,, sefi” iresponsabili, pun in pericol chiar si libertatea subordonatilor, pentru ca in cazul in care se intampla ceva, nu mai recunosc nimic si toata vina se rasfrange asupra celor cu grade mai mici care trebuie sa execute ordine, fara acoperire scrisa.
    Stiti de ce se intampla toate acestea ? Pentru ca nu exista sau nu se respecta procedurile. Acestea reprezinta ,,ghidul” pentru fiecare actiune si activitate din fiecare departament de Politie.Cine trebuie sa le faca ? intrebati-l pe Inspectorul Sef,

Lasă un comentariu