Structurile poliției judiciare mai râvnite ca niciodată

Încă din 23 decembrie 2020, Sindicatul EUROPOL a atras atenția publică asupra detaliile și pericolelor programului de guvernare a cabinetului Cîțu. Mai exact, am scos în evidență detaliul ascuns în capitolul destinat Ministerului Justiției cu un impact considerabil asupra Poliției Române. Este vorba despre știrea vehiculată în ultimele zile în spațiul public și anume „trecerea poliției judiciare în subordinea parchetelor” care a creat mari tensiuni în cadrul coaliției de guvernare, mai exact între miniştrii Stelian Ion şi Lucian Bode.

Dintr-odată constatăm că Ministerul Afacerilor Interne devine interesat de soarta structurilor de poliţie judiciară,  respectiv de posibilitatea pierderii controlului asupra resursei umane, cu toate că nu a făcut nimic în ultimii ani pentru motivarea poliţiştilor, tocmai pentru ca aceștia să-și dorească să muncească în continuare în cadrul acestor structuri. Ba din contră, reprezentanții MAI și ai Guvernului au luat în mod constant măsuri în detrimentul acestor poliţişti.

Pe lângă salarizarea precară, stabilită la nivel minim, salariile poliţiştilor judiciarişti, fără sporurile pe bază de pontaj sunt derizorii, iar guvernele care s-au succedat în ultimii ani au mai luat următoarele măsuri concrete:

-eliminarea sporului pentru asigurarea continuității de la domiciliu, începând cu data de 01.01.2018, continuând astfel bătaia de joc la adresa polițiștilor;

-iar în anul 2020 actuala coaliție de guvernare a hotărât că poliţiştii din structurile de poliţie judiciară să aibă aceleaşi incompatibilităţi ca şi magistraţii, deşi dacă ne raportăm la salarizare, noi ne aflăm undeva pe la un sfert din salariul unui magistrat, îngrădind astfel dreptul polițiștilor la muncă și la un trai decent, prin faptul că a fost emisă OUG nr. 20/2020 care a fost modificat  art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, astfel: “Calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.”

Așadar, în absența acestei incompatibilități, polițiștii judiciariști ar fi putut avea un al doilea job, să realizeze venituri salariale mult mai bune, aspect care ar fi putut reprezenta un avantaj din mai multe perspective deoarece, vrea sau nu, MAI trebuie să recunoască faptul că una dintre cauzele generatoare ale abuzurilor și ale actelor de corupție este reprezentată de salarizarea precară și frustrările ce pot lua naștere din acest motiv, raportându-ne atât la importanța profesiei în societate cât și la riscurile acesteia.  

Pentru a fi mai expliciți, vă facem cunoscut faptul că un agent de poliție cu o vechime de 20 de ani, plătit pe funcția maximă, care își desfășoară activitatea în cadrul structurilor de investigații criminale, este remunerat cu „fabuloasa” sumă netă de 160 lei ca „spor de suprasolicitare neuropsihică”. Acesta este modul în care MAI, respectiv Guvernul României prețuiește valoarea unui polițist din cadrul acestor structuri și importanța muncii sale, în contextul în care soluționează sute de dosare în care se recuperează prejudicii de sute de mii de euro, ori sunt cercetate infracțiuni comise cu violență de diverse persoane ori chiar grupări infracționale.  Iar toate aceste activități generează efort, stres, riscuri și nopți nedormite și de ce nu, teama de a nu mai ajunge viu acasă în sânul familiei.

În ceea ce privește oportunitatea trecerii structurilor de poliție judiciară în subordinea directă a Ministerului Public, există mai multe ipoteze în care acest proces s-ar putea realiza, fiind imperioasă o analiză, în prim-plan a impactului asupra ordinii și siguranței publice iar în plan secund asupra celor două instituții.

Astfel, în urma unei analize efectuate la nivelul Ministerului Public a rezultat că pentru eficientizarea activităţii de urmărire penală sunt necesare modificări ale cadrului legislativ care să permită ca activitatea lucrătorilor de poliţie judiciară să se desfăşoare sub controlul exclusiv al procurorilor, asta în condiţiile în care în 95,3% din cauzele penale înregistrate la nivelul acestui minister, cercetările sunt efectuate de lucrătorii de poliţie judiciară iar dubla subordonare a acestora, din punct de vedere administrativ şi în ceea ce priveşte activitatea de urmărire penală, către instituţii care pot avea priorităţi diferite, conduce la diminuarea eficienţei acestei structuri.

Prin modificările legislative propuse de către această instituție se urmărește delimitarea clară a atribuţiilor judiciare de cele administrative şi ar veni să garanteze statutul poliţiştilor din poliţia judiciară, a căror carieră profesională va depinde exclusiv de modul în care le este evaluată activitatea de magistratul care supraveghează urmărirea penală.

Sub imperiul acestei propuneri, este necesară constituirea unui grup de lucru format din reprezentanţii tuturor instituţiilor implicate, Ministerul Public identificând  deja trei soluții pentru realizarea acestui demers, astfel:

  • Preluarea administrativă a poliţiei judiciare de către Ministerul Public;
  • Detaşarea poliţiştilor la unităţile de parchet din cadrul Ministerului Public;
  • Trecerea atribuţiilor privind cariera profesională a poliţiştilor în competenţa exclusivă a procurorilor.

Aceste propuneri pornesc de la împrejurarea că este esenţială diferenţierea între structurile de poliţie cu atribuţii administrative şi poliţia judiciară, cea din urmă structură având sarcină de a constata şi urmări orice infracţiune, conformându-se regulilor de procedură penală şi de a executa măsurile dispuse de către procurori, iar dacă avem în vedere că lucrătorii de poliţie judiciară pot dispune măsuri prin care restrâng drepturile fundamentale ale persoanelor, este esenţial ca statutul lor să excludă orice posibilitate de a primi dispoziţii referitoare la activitatea de urmărire penală din afara sistemului judiciar.

Mai mult, ONG -urile și asociațiile profesionale ale magistraților  susțin că o soluție temporară, până la momentul trecerii poliției judiciare în subordinea parchetelor, inclusiv din punct de vedere administrativ, o constituie detașarea polițiștilor de poliție judiciară la toate unitățile de parchet din cadrul Ministerului Public așa cum se propune în proiectul Legii privind organizarea judiciară pus în dezbatere publică de Ministerul Justiției.

Acestea mai susțin că implicarea polițiștilor judiciari de către șefii ierarhici în misiuni de pază, ordine publică, etc., conduce atât la o activitate de urmărire penală ineficientă, motiv pentru care organele de poliție judiciară ar trebui să efectueze activități de urmărire penală pe întreaga perioadă a programului de lucru, nu doar ocazional, uneori 2 ore pe săptămână, cum se întâmplă în prezent, întrucât șefii ierarhici, după cum prea bine cunoaștem, nu țin cont de prevederile fișei postului polițiștilor pe care îi au în subordine.

În acest sens foarte mulți dintre colegii noștri ne-au sesizat cu privire la astfel de disfuncționalități și anume că șefii din teritoriu nu țin cont sub nicio formă de activitățile de urmărire penală pe care polițiștii trebuie să le desfășoare în cadrul procedurii de urmărire penală conform celor dispuse de procurori, angrenându-i în acțiuni heirupiste la finalul cărora aceiași șefi le solicită rezultate, respectiv amenzi la regimul circulației rutiere sau pentru neportul măștii de protecție de către cetățeni, pentru a se lăuda astfel mai marilor MAI cu scopul de a demonstra cât de „profesioniști” sunt.

Mai mult, în ultima perioadă am asistat la conferințe de presă în cadrul cărora reprezentanții MAI prezentau victorios faptul că în ziua „Z” au fost efectuate o sumedenie de percheziții în diverse județe ale țării, deși întreaga activitate de urmărire penală se efectuase sub supravegherea unor procurori, respectiv instituția Ministerului Public, singura abilitată în a furniza informații ce vizau rezultatele acestor activități către opinia publică.

Un alt handicap al dublei subordonări a polițiștilor  este reprezentat de faptul că în foarte multe situații colegii noștri au fost „beneficiarii” unor amenzi judiciare aplicate de către procurori pentru neîndeplinirea la termen a anumitor activități de urmărire penală dispuse în dosarele penale pe care le aveau în lucru, tocmai din cauza șefilor care i-au angrenat în activități mai puțin relevante și chiar în afara fișei postului dacă ne raportăm la contextul pandemic, iar la finalul anului cu ocazia evaluării profesionale au primit calificative inferioare pregătirii și muncii prestate, deși marea vină a aparținut șefilor lor ierarhici care prin deciziile luate au deprioritizat activitatea de cercetare penală.

Vom urmări îndeaproape modalitatea în care se va decide eliminarea acestei duble subordonări și atragem pe această cale atenția atât opiniei publice cât și conducerii MAI că un proiect de o asemenea importanță, cu impact atât asupra siguranței publice cât și asupra polițiștilor și instituțiilor din care aceștia fac parte trebuie dezbătut cu partenerii sociali în mod transparent pentru a fi luate în calcul toate ipotezele de lucru venite în special din rândul polițiștilor aflați în teritoriu care desfășoară activități de urmărire penală sub coordonarea procurorilor și sunt singurii care se lovesc de sincopele existente în prezent în sistem.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului Europol

Sindicatul EUROPOL: Structurile poliției judiciare mai râvnite ca niciodată

Adaugă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *