Am fost rezervați în aceste zile cu privire la incidentul petrecut la Pitești tocmai pentru că speram ca evidentul să nu reprezinte și realitatea. Din păcate, concluziile preliminare ale raportului medico-legal sunt definitorii: „asfixie mecanică, provocată de comprimarea părților moi ale gâtului și ale toracelui”. Cu alte cuvinte, prea multă forță exercitată de polițiști în tentativa lor de imobilizare a bărbatului care refuza să părăsească zona de risc unde era incendiul.
O intervenție aparent banală, în care un bărbat în stare avansată de ebrietate insista să pătrundă în localul care era cuprins de flăcări pentru a-și recupera consumația, și în care scopul polițiștilor ar fi fost acela de a-l îndepărta dincolo de perimetrul de siguranță necesar acțiunii pompierilor, s-a transformat în câteva secunde în această teribilă tragedie. Din păcate, așa cum se poate vedea în imagini, după mai multe insistențe la adresa bărbatului de a părăsi zona, unul dintre polițiști, sub un impuls de nervozitate îl pune la pământ pe bărbat și exercită mai multă forță decât era necesar imobilizării lui.
Ce concluzii putem trage în urma acestei situații?! Polițiștii sunt trimiși în stradă fără minimul bagaj de cunoștințe, fie că vorbim despre cele tactice, fizice sau profesionale. Nici nu mai are rost să vorbim despre inexistența instruirii de ordin psihologic. Despre cum trebuie abordate persoanele și situațiile în funcție de context și de circumstanțe. Despre cum trebuie să te controlezi, să îți stăpânești nervozitatea, să acționezi în condiții de stres, de frustrare, de presiune.
Realitatea cruntă este că polițiștii din stradă nu beneficiază de pregătire fizică, tactică și profesională de ani buni. Sunt trimiși în stradă să fie la număr. Iar când vine vorba despre procedeele de imobilizare, vedem tot din mass media că se trag și se împing cu persoanele violente pentru că sunt incapabili să aplice cătușele sau să conducă persoana la mașina de poliție. Însă cei din stradă sunt ultimii vinovați pentru acesta stare de fapt. Nu poți să pretinzi eficiență dacă acel polițist nu exersează procedurile de sute de ori la rece pentru a-și crea automatisme, pentru ca atunci când va fi cazul, în situație de stres și de presiune, la cald, să poată executa procedura în câteva secunde, fără a provoca vătămări persoanei în cauză.
Polițiștii ar trebui să cunoască și să stăpânească cel puțin 10 procedee de autoapărare și de imobilizare. Ar trebui să aibă însușită percepția gradualității și proporționalității forței pe care o exercită într-un procedeu de imobilizare, însă aceste deprinderi apar doar după sute de ore de pregătire. Singura pregătire fizică și tactică a polițiștilor este cea de pe hârtie, din tabelele făcute din pix de către cei responsabili, practică tolerată și încurajată de către șefi.
În dosarul penal deschis pentru purtare abuzivă și lovituri cauzatoare de moarte, în solidar ar trebui să răspundă însăși Poliția Română. Ar fi o necesitate ca răspunderea să fie împărțită între polițiști și instituție. E ca și cum într-un spital, conducerea ar dispune unui neurochirurg să realizeze o operație pe inimă. Primul vinovat ar fi chirurgul pentru că a acceptat să îndeplinească acțiunea pentru care nu are pregătirea necesară, dar al doilea vinovat ar fi chiar spitalul pentru că a permis ca acest act să se realizeze. La fel și în cazul de față, instituția este de vină pentru că deși are responsabilitatea de a-și pregăti angajații, nu numai că ignoră această obligație, dar trimite cu bună știință polițiștii în teren fără ca aceștia să fie pregătiți pentru a aplica procedurile tactice.
Ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă mâine, toți acei polițiști care nu au beneficiat de pregătire fizică 6 ore/ săptămână, așa cum prevede Ordinului MAI 154/2004, ar refuza să mai iasă în teren? Ce s-ar întâmpla dacă polițiștii ar refuza să mai intervină pe motiv că nu stăpânesc procedurile tactice, fie că vorbim de forța fizică, fie că vorbim despre folosirea mijloacelor din dotare (pistol, tomfă, cătușe etc). Abia atunci am putea determina MAI-ul să nu mai meargă pe principiul „las-o mă merge și așa” sau să îi lase pe polițiști să greșească pentru că nu „s-au orientat suficient de bine la fața locului”.
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului EUROPOL
2 răspunsuri
De la “înfiinţarea” noii democraţii după ’89 încoace(şi chiar şi înainte) exista o vorbă în rândul militarilor(şi al poliţiştilor – tot militari şi foşti militari… cândva)…….. “ORIENTAREA”…….. care presupunea adaptarea la moment şi spaţiu… 5 secunde să fii mai deştept decât cel din faţa ta. Experienţa de viaţă (mai ales atunci când lucrezi în teren cu neprevăzutul pe care tu trebuie măcar să îl intuieşti din “neantul absolut”), mi-a arătat şi ne arată, că totul mai ţine şi de destin. Aici destinul v-a fi crunt cu cei care au intervenit sau din exces de zel sau din lipsa dotării – pt că dotarea e sub orice critică şi puţini scriu exact despre acest element care de departe e cel mai important – clar… dacă poliţistul avea în dotare aparat cu electroşoc aşa cum au cei din ţările dezvoltate, situaţia ar fi fost cu totul alta, dacă a avut(chiar şi al lui personal atunci e prost că nu l-a folosit).
Aspectul acestei întâmplări atât de mult meadiatizate va avea nişte consecinţe grave pt viitor: Demoralizarea efectivelor care vor acţiona în teren. Mai pe scurt… toţi se vor “orienta”(exact cum făceau toţi cei care se învâteau ca şi c…iu în căldare pe lângă cetăţean) şi nu v-a mai acţiona niciunul.
Întrebare: Cine pierde??? Răspuns: CETĂŢEANUL!!!
Atât sindicatul cât şi foştii conducători sau actualii conducători din MAI, bat apa în piuă pe pregătirea personalului. Mulţi lucrători îşi fac pregătirea în mod privat, plătind pe banii lor la săli de antrenament. Omiteţi însă un lucru “dragi tovarăşi”, în teren treaba stă altfel… ală care e în faţa ta are şi el: un cap, două mâini, două picioare şi poate e antrenat şi el… dar marele avantaj al acestuia e că le poate folosi “mai liber” decât lucrătorul MAI, care trebuie să-i poarte de grijă ca nu cumva să-l “şifoneze”.
Aşa că “dragi tovarăşi”, dacă chiar vă pasă de personalul MAI, atunci luptaţi-vă pt el, pentru o dotare corespunzătoare, pt “înăsprirea legii împotriva celor care nu se supun somaţiilor poliţiştilor sau jandarmilor”.
În armată veche – dar care făcea patriot din ostaş – era o vorbă: Când se strigă ATENŢIUNE! nu mai mişcă nici “copilu în pi..da măsii”.
Pt asta trebuie să vă luptaţi şi sindicatele şi ministerul, să înţeleagă cetăţeanul că lucrătorul MAI nu e bătaia lui de joc ci reprezintă autoritatea statului şi trebuie să se supună ei, altfel… legea şi statul nu mai au nici o valoare… iar într-un stat slab infractorii vor avea întotdeauna câştig de cauză.
Să vă spun o istorie din grecia ce sa întâmplat acum o lună și ceva, a mers o patrulă să amendeze o familie cu copii mici pentru nerespectarea ordonanței privind masca într-un parc foarte populat, nu vă dați seama ce amploare a luat gestul acesta sau ridicat câțiva tineri și i-au luat la rost pentru faptul că puteau să facă numai o sesizare nu să treacă la amendă în timpurile astea de criză sanitară și au început războiul cu ce-i tineri ulterior fapt total greșit din partea lor mă rog au arestat ei 2-3 dupe un conflict aprig dar a fost numai începutul la cea ce urma să vină a doua zi, următoarea zi se așteptau să ia cu asalt circa respectivă de poliție dar nu cu așa ură din partea populației, știți molotov, răngi, bucăți din carosabil s.m.d. polițiștii care au stârnit toată zarva au fost demisionați în următoarele zile, în primul rând nu aveau dreptul să dea amenzi fiind motocicliști la combaterea crimei, in al doilea rând au folosit bastoane telescopice în potriva tinerilor ceace nu face parte din dotarea poliției, de când sau întâmplat toate acestea suntem mult mai liberi poliția nu mai dă amenzi pentru mască și orarul este numai pe hârtie, sindicatele poliției de aici au ridicat mâinile în sus către guvern și au spus că ei nu au fost instruiți pentru așa ceva, despre cum poartă lumea masca sau de ce iese lumea din casa lor fără aprobare.