E frustrant, dureros chiar, sa stii, ca politist, ca procurorul care e obligat sa respecte legea si sa cerceteze fara pata, sa nu lase nicio urma de indoiala in stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei intr-un caz de ultraj, tine un dosar 1 an si doua luni intr-un fiset, fara sa-l deschida macar.
Cand procurorul spune ca cutitul cu care infractorul voia sa-ti curme viata, de fapt, urma sa-l foloseasca la taiat painea si ca tot zbuciumul lui in momentele in care politistii incercau sa i-l ia din mana si sa-l incatuseze, insemna doar instinct de aparare, iti cam pierzi increderea in procurori.
Noroc de un judecator cu capul pe umeri care da de pamant cu ordonanta de clasare si prin spusele sale critice, dure vizavi de actul de cercetare penala, echilibreaza balanta increderii in justitie.
In concluzie :
Un procuror nu indeplineste niciun act de cercetare intr-un dosar privind comiterea infractiunii de ultraj prin atacarea unor politisti cu un cutit. Dimpotriva, minimizeaza actiunile atacatorului dand de inteles ca cine incearca sa omoare un politist de fata cu alti politisti are sanse sa scape pentru ca subiectivismul situatiei e de partea lui.
Un judecator „furios” de drept si corect il urecheste pe procuror si scoate in evidenta pericolul deosebit de mare in care s-au aflat politistii care au indraznit sa-l deranjeze de la masa pe atacator.
Siguranta si incredere n-ar trebui sa fie doar sluganul Politiei Romane.
Magistratii au si ei aceleasi obligatii!
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului Europol