Dosar penal din partea colegilor procurorului Horodniceanu

Sistemul reacționează în cele mai odioase moduri atunci când este în pericol de a-și pierde din putere. Cazul celor 2 polițiști de la o secție de poliție rurală din Iași reprezintă unul din exemplele elocvente despre modul în care ajungi să fii hărțuit doar pentru că ți-ai făcut datoria.

În urmă cu câteva zile, vedeam prima reacție de normalitate. Inspecția judiciară, în urma cercetării disciplinare a constatat că procurorul Horodniceanu „…fiind oprit în trafic de agenţi de poliţie, s-a adresat pe un ton superior, ridicat, a manifestat o atitudine agresivă, intimidantă, de natură să pună interlocutorii într-o poziţie umilitoare, contrar comportamentului pe care ar trebui să îl aibă în public orice magistrat, constituie abatere disciplinară prevăzută de art. 271 lit. a) din Legea 303/2022 raportat la art. 104 din Legea 161/2003 republicată, cu modificările ulterioare.” Este pentru prima dată când Inspecția Judiciară exercită o acțiune disciplinară față de un membru CSM, mai ales în condițiile în care Horodniceanu ocupă funcția de vicepreședinte CSM.

Imediat după acest anunț, iese la lumina un dosar penal, 108/P/2023, în care s-a început urmărirea penală față de faptele de „abuz în serviciu” și „divulgare de informații, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii”. Ceea ce este însă dubios, este faptul că acest dosar penal nu a fost înregistrat ca urmare a unei plângeri formulate de pretinsa victimă/persoană vătămată, respectiv procurorul Horodniceanu, ci vorbim despre o sesizare din oficiu a procurorilor. Iar cei doi colegi care au făcut „greșeala” de a-l opri pe Horodniceanu au calitatea de martori.

Acum, dacă este să analizăm intrinsec această situație, putem trage următoarele concluzii:
– niciuna din acțiunile/inacțiunile celor doi polițiști nu se circumscrie elementelor constitutive ale celor două infracțiuni care stau la baza înregistrării acestui dosar penal. Dimpotrivă, dacă polițiștii ar fi constatat o încălcare a prevederilor Codului rutier și nu ar fi aplicat o sancțiune, fie ea și avertimentul verbal, ar fi reprezentat neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, element constitutiv esențial al infracțiunii de „abuz în serviciu”;
– cu privire la infracțiunea de „divulgare de informații nedestinate publicității”, reprezentată de faptul că filmarea realizată cu telefonul mobil personal al unuia dintre polițiști a ajuns în spațiul public, aceasta nu există. În condițiile în care acele imagini nu au fost probe într-o urmărire penală și nici nu au fost realizate cu un dispozitiv din patrimoniul instituției, nu se poate pune problema de întrunire a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni. Prin analogie, așa cum orice cetățean, pe spațiul public, poate filma un polițist, așa și un polițist poate să facă același lucru;
– ridicarea telefoanelor mobile ale celor 2 polițiști, la 2 luni de la pretinsa faptă, poate fi interpretată și ca o gafă de proporții a procurorilor care s-au sesizat din oficiu. Asta pentru că dacă într-adevăr voiau să ascundă ceva polițiștii și-ar fi putut „curățat” telefonul de 10 ori de atunci sau poate chiar și l-au înlocuit. Ordonanța de ridicare poate fi interpretată mai degrabă ca o poziție de forță, a cărei menire este doar de a da un exemplu față de cei care vor proceda în același fel pe viitor. Asemenea vorbelor de duh ale procurorului Horodniceanu „…eu sunt în măsură să fac orice”, și procurorii au dispus ridicarea telefoanelor mobile ale celor 2 polițiști doar pentru a arăta că pot orice. Totuși, rămâne de văzut dacă procurorii vor putea convinge judecătorul de drepturi și libertăți cu privire la necesitatea încuviințării efectuării expertizei informatice;
– fiind vorba despre un dosar instrumentat la nivelul Parchetului Curții de Apel Iași și nu la un parchet de nivel inferior, ne poate determina să credem că procurorii urmăresc de fapt să probeze aceste infracțiuni în sarcina unui ofițer/ofițeri cu funcții de conducere din cadrul IPJ Iași. Conform Codului de procedura penală, ofițerii care fac parte din structurile poliției judiciare pot fi cercetați penal doar de parchetele de pe lângă curțile de apel. Iar în acest caz, cei 2 polițiști care l-au oprit pe Horodniceanu să rămână doar la statutul de martori;

Este cel puțin interesant că avem în același timp două situații juridice care sunt paradoxale. În primul rând, este vorba despre cercetarea disciplinară, administrativă, a procurorului Horodniceanu față de care colegii săi din cadrul Inspecției Judiciare au conturat o vinovăție față de atitudinea avută de acesta în raport cu polițiștii care l-au oprit, iar în al doilea rând, avem niște procurori care s-au sesizat din oficiu față de 2 pretinse infracțiuni care îl plasează pe Horodniceanu în poziția de victimă/persoană vătămată.

Nici măcar nu trebuie să comentăm noi, ca organizație sindicală, atitudinea față de această situație, și asta pentru că reacția opiniei publice cu privire la faptul că tot polițiștii au ajuns să dea cu „subsemnatul” este elocventă, iar Horodniceanu ocupă în continuare, bine mersi, poziția de vicepreședinte CSM – garantul independenței justiției, fără să fie jenat de vreo urmărire penală. Sindicatul EUROPOL îi va asigura consultanță juridică colegului nostru, pentru a ne asigura că nu va fi victima unui potențial abuz de putere din partea procurorilor cu privire la reprezentantul procurorilor în CSM, Daniel Horodniceanu.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL