Cum văd elvețienii instituția Poliției

Nu de puține ori Poliția Română a fost subiectul criticilor în ceea ce privește fenomenul corupției, ultimul exemplu negativ fiind cel de la SRPCIV Suceava, însă în majoritatea cazurilor s-a recurs la o generalizare a unor cazuri izolate care au adus o pată de imagine asupra muncii cinstite prestate în serviciul societății civile de către majoritatea colegilor noștri care și-au executat atribuțiile specifice funcției cu profesionalism și devotament.

Iar dacă în Poliția Română nu avem mecanisme concrete de definire a cauzelor generatoare ale corupției, lipsind cu desăvârșire cultura organizațională și strategii reale de înțelegere a mecanismului ce poate conduce către derapaje privind deontologia profesională, în Elveția se vorbește chiar despre un Îndrumar de Integritate a Poliției.

Astfel, vă vom prezenta succint modul în care este abordat fenomenul corupției prin prisma activității Poliției Elvețiene ce vizează programe de acordare de asistență la nivelul serviciilor de poliție.

Îndrumarul prevede metode de proiectare a unor măsuri eficiente de reducere a corupției, dezvoltarea unor abilității de combatere a fenomenului infracțional, ameliorarea siguranței publice și consolidarea încrederii în poliție, acesta cuprinzând definiții și strategii, după cum urmează:

I.Ce este corupția ?

Corupția reprezintă orice acțiune sau inacțiune întreprinse de indivizi sau instituții publice sau private, cu încălcarea legii sau încrederii pentru obținerea unui profit sau câștig.

Această definiție este una amplă și poate fi aplicată indivizilor și grupurilor care pot fi atât polițiști sau unități de poliție cât și altor persoane oficiale și organizații de stat sau private.

Este dificilă identificarea și caracterizarea acestui fenomen prin prisma examinării a două variabile:

  1. Starea legislativă-interzice legislația unui stat realizarea unor acțiuni sau inacțiuni în cadrul problemei în cauză? O astfel de abordare ține de specificul țării și nu poate fi tratată ca un “imperialism cultural”.
  2. Percepțiile-aici este necesară realizarea unor cercetări calitative concentrate pe grupuri sau sondaje cantitative de opinie cu privire la faptul că anumite tipuri de acțiuni sau inacțiuni sunt considerate a fi pe larg acte de corupție.

În mod ideal, ambele variabile vor conlucra pentru a oferi un tablou al modului în care este concepută corupția într-un anumit loc, însă la acest peisaj poate contribui decisiv existența unor legi ambigue sau incomplete care vizează fenomenul corupției.

Tipuri de corupție

a) Corupția erbivoră și carnivoră – corupția erbivoră se referă la situația în care un polițist acceptă mita oferită de o persoană, în timp ce corupția carnivoră se referă la situația în care un polițist cere mită;

b) Corupția activă și pasivă – corupția activă se referă la acțiunea celor care dau mită pentru a corupe un polițist, pe când corupția pasivă se referă la un polițist corupt care primește mita respectivă;

c) Corupția albă, neagră și gri – corupția neagră este văzută de ambele părți implicate ca fiind un demers inacceptabil, iar cea albă este percepută de ambele părți ca fiind un demers bun, normal, pe când corupția gri este aceea în care părțile implicate nu ajung la un numitor comun.

II. Ce este corupția în poliție?

  • solicitarea sau acceptarea directă sau indirectă de către un polițist de bani, obiecte de valoare, cadouri, favoruri, compromisuri, recompense sau avantaje pentru el sau o altă persoană, în schimbul oricărei acțiuni sau inacțiuni deja făcute sau pe cale de a fi făcută, ori care va fi făcută în viitor cu privire sau în legătură cu o activitate polițienească;
  • oferirea sau acordarea direct sau indirect unui polițist a unei sume de bani obiecte de valoare, cadouri, favoruri, compromisuri, recompense sau avantaje pentru el sau o altă persoană, în schimbul oricărei acțiuni sau inacțiuni deja făcute sau pe cale de a fi făcută, ori care va fi făcută în viitor cu privire sau în legătură cu o activitate polițienească;
  • orice acțiune sau inacțiune efectuată în îndeplinirea atribuțiunilor polițienești, cu scopul de a obține bani obiecte de valoare, cadouri, favoruri, compromisuri, recompense sau avantaje pentru el sau o altă persoană;
  • diseminarea neautorizată de informații confidențiale sau restricționate ale poliției, indiferent dacă se pretinde ceva în schimb sau nu;
  • orice acțiune sau inacțiune efectuată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu cu scopul de a obține bani obiecte de valoare, cadouri, favoruri, compromisuri, recompense sau avantaje pentru el sau o altă persoană;
  • orice acțiune sau inacțiune care constituie fapte de corupție conform legislației statelor membre;
  • participarea ca autor, coautor, complice, instigator, inițiator, ajutor înainte de comiterea faptelor, ajutor după comiterea faptelor, conspirator sau orice altă formă de participare la comiterea sau tentativa de comitere a unor acte de corupție.

III. Necesitatea asigurării suportului polițiștilor care se confruntă cu probleme de etică

Conform îndrumarului elvețian serviciul polițienesc este afectat de schimbările ce survin în rândul societății pe care acesta îl deservește. Astfel, Poliția trebuie să înțeleagă schimbările societății pentru a putea fi efectuate modificări de ordin organizațional și profesional pentru a răspunde corect noilor nevoi societale.

Una dintre cele mai semnificative schimbări sociale este reprezentată de creșterea individualismului (în mod special în țările occidentale), acest lucru a schimbat societatea și a alterat modul în care polițiștii percep munca lor  dar și modul cum percepe opinia publică propriile drepturi și munca de poliție.

De la simpli executanți de ordine ale șefilor ierarhici, polițiștii au devenit sau se așteaptă să devină, în cazul statelor în care instituția Poliției este mai puțin reformată, profesioniști în domeniul juridic. Așadar, de la polițiști se așteaptă să aibă cunoștințe și aptitudini pentru a se descurca în relațiile sociale specifice profesiei nu doar ca executanți de ordine ci ca adevărați lucrători ai domeniului social.

Având în vedere schimbările survenite în natura activității polițienești, instituția trebuie să fie pregătită să-și modifice propria abordare atât față de activitatea polițienească în sine cât și față de stilul de conducere și intervenție.

IV.Consolidarea capacității Poliției pentru lupta împotriva corupției

Necesitatea de a aborda corupția cu măsuri de consolidare a capacității de luptă împotriva acestui fenomen provine din însăși natura activității poliției, corupția datorându-se în mare parte vulnerabilității morale înnăscute a muncii de poliție și a multiplelor cauze și tentații ce pot surveni pe parcursul exercitării atribuțiilor de serviciu. Consolidarea acestei capacități este un proces de schimbare a culturii poliției care care contribuie la respingerea actelor de corupție de către polițiști.

Însă problema poate fi abordată doar într-o modalitate completă, coezivă, strategică la nivelul întregii instituții, prin implicarea întregului personal. O astfel de operațiune presupune cunoașterea și înțelegerea flagelului corupției și cum pot fi recunoscute multiplele sale forme, modul în care conflictele de interese pot afecta judecata și cum trebuie evitate, sens în care polițiștii vor avea nevoie de acces la materiale de ghidare, suport și profesionalizare.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul corupției, cauzele generatoare, mecanismele de sprijin și de eradicare a acesteia și pentru a putea veni atât în sprijinul colegilor noștri din teritoriu, a unităților de poliție și a comunităților pe care le deservesc, mai jos puteți consulta Îndrumarul de Integritate a Poliției elaborat de specialiștii din cadrul Centrului pentru Controlul Democratic al Forțelor de Ordine de la Geneva.

DESCARCĂ AICI ÎNDRUMARUL DE INTEGRITATE A POLIȚIEI!

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului Europol

 

Sindicatul EUROPOL: Cum văd elvețienii instituția Poliției

Share on facebook
Distribuie

Adaugă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *