Cum tratează ministrul MAI sindicatele și cum a fost negociat Acordul Colectiv

Revenim după mai bine de 3 săptămâni la subiectul Acordului colectiv semnat la nivelul MAI, pentru a vă informa asupra modului în care s-a realizat negocierea colectivă și semnarea propriu-zisă. Acordul colectiv precedent a expirat la 23 mai 2016, iar de atunci și până în luna noiembrie 2016 când Sindicatul EUROPOL a declanșat conflictul colectiv de muncă pentru refuzul MAI de a demara negocierea acestuia, nici un alt sindicat nu a avut o problema cu faptul că polițiștii nu au un astfel de document, important în special pentru protecția drepturilor polițiștilor.

Am întârziat cu un material informativ pe acest subiect din cauza faptului că reprezentanții MAI au refuzat să ne transmită procesul verbal și minuta întâlnirii din data de 4 aprilie, când a avut loc pretinsa „negociere” a Acordului colectiv. Cu toate acestea, avem obligația să vă prezentăm un rezumat al contextului negocierii și semnării Acordului colectiv.

În data de 3 aprilie 2017, membrii Comisiei Paritare (SNPPC, PRO LEX, SED LEX) se întâlnesc pentru a întocmi proiectul de Acord colectiv care să fie supus negocierii colective. A doua zi, în 4 aprilie, sunt convocate părțile îndreptățite pentru a lua parte la negociere, respectiv reprezentanții desemnați de MAI și cei ai federațiilor sindicale reprezentative la nivelul MAI. Delegația Federației PUBLISIND fiind formată din reprezentanți ai Sindicatul Polițiștilor Europeni EUROPOL.

Cu toate că sindicatele au revendicat necesitatea semnării unui Acord colectiv mult mai bun față de cel precedent, am avut surprinderea să constatăm că documentul era 95% similar cu cel precedent, semnat în 2013, cu excepția unor prevederi care erau în favoarea sindicatelor. Stupefacția a fost reprezentată și de faptul că niciunul dintre reprezentanții celorlalte sindicate nu aveau vreo obiecție cu privire la forma pusă în discuție, și implicit totul părea deja aranjat.

Sindicatul Polițiștilor Europeni EUROPOL  a avut o obiecție vehementă cu privire la introducerea la art. 8 alin. 2 din Acordul colectiv, care prevede condiționarea membrilor de sindicat, în sensul că aceștia vor avea nevoie de acordul sindicatului din care se retrag pentru a nu li se mai reține cotizația pe statul de plată. Practic, în disperare de cauză, pentru faptul că tot mai muți polițiști s-au retras din SNPPC, SNAP și PRO LEX, liderii de carton au inventat această nouă procedură pentru a încerca să diminueze pierderile suferite.

Reprezentanții noștri au solicitat eliminarea acestui articol abuziv în condițiile în care se încalcă tocmai Convenția nr. 95 a Organizației Internaționale a Muncii, în cuprinsul căreia, la art. 6, este prevăzută interdicția angajatorului de a restrânge dreptul angajatului de a dispune după voia sa de propriul salariu. În unanimitate, toți reprezentanții celorlalte organizații sindicale ( SNPPC, SNAP, PRO LEX, SED LEX) s-au opus vehement, și chiar președintele ales al Comisiei Paritare, chestorul Macovei Ovidiu, care nici măcar nu avea dreptul în calitatea lui de a interveni în negociere, a susținut ca acest articol să rămână.

Deși obligațiile pentru asigurarea sănătății și securității muncii sunt prevăzute în acte normative, MAI nu a precizat ce cuantum din buget va aloca pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și nici măsurile concrete. În timp ce în alte acorduri colective, sindicatele impun angajatorului măsuri concrete și negociază sumele care urmează să fie folosite cu această destinație, noi am dat doar copy paste din lege fără a individualiza acțiunile concrete. (mai jos extras din Acordul colectiv de la funcționarii publici cu statut special de la ANP)

La art. 25 din Acordul colectiv, unde există reglementări cu privire la programul de lucru, reprezentanții Sindicatului Polițiștilor Europeni EUROPOL au solicitat imperativ limitarea modului în care sunt planificați în serviciu de noapte polițiștii. Practic, ne-am bazat pe mai multe studii medicale și recomandări ale Direcției Medicale care precizau că munca de noapte are un impact puternic asupra sănătății. Mai mult, specialiștii au precizat că polițiștii ar trebui să lucreze maximum 3 servicii consecutiv pe timpul nopții, urmate de 2 zile de repaus.

Introducerea acestei prevederi nu era de natură să limiteze capacitatea de intervenție, ci doar impunea o mai mare rigoare asupra modului în care sunt întocmite planificările. Reprezentanții MAI s-au opus vehement, apreciind că studiile medicale sunt doar niște recomandări și nu este necesar să ținem cont de ele. Mai surprinzătoare a fost reacția prim-vicepreședintelui Mandache Constantin, proaspăt pensionar, care a precizat: „Așa cum nu m-am îmbolnăvit nici eu că am lucrat 7 zile de noapte, nu o sa se îmbolnăvească nici alții”, am încheiat citatul. Cred că această modalitate de gândire comunistă demonstrează cel mai bine faptul că tocmai în structurile sindicale, unde ar trebui să avem oameni cu viziune, sunt infiltrați pensionari cu mentalitate îmbâcsită și care încă apreciază „căprăria”. Pe principiul, dacă ei nu au avut parte de condiții de muncă decente, de dotări corespunzătoare și tot au prins hoți, o pot face și alții tot așa.

La art. 26 din Acordul colectiv, unde sunt enumerate zilele libere legale, reprezentanții Sindicatului EUROPOL au propus ca Ziua Poliției Române – 25 martie și Ziua Poliției de Frontieră Române – 24 iulie, să fie stabilite zile libere legale. Această solicitare are ca temei de drept art. din Codul Muncii unde se prevede că se pot negocia și alte zile libere în cadrul negocierii colective. Dacă din partea reprezentanților MAI, ne-am așteptat la refuzul vehement, nu ne-am așteptat ca tocmai „colegii” de pe partea sindicală să fie împotriva acestei propuneri. Aceștia au susținut că dacă vom introduce aceste zile, se vor simți discriminați colegii de la DGA sau de la pașapoarte care au și ei ziua lor. Ba mai mult, Coarnă a replicat că „nu știe cine va mai lucra în Poliție cu atâtea zile libere”. La unison cu reprezentanții MAI, o parte din „lideri” au susținut că ar fi ilegal să stabilim alte zile libere legale. Ca exemplu, oferim cazul colegilor din penitenciare, care au prevăzut în Acordul colectiv că Ziua Penitenciarelor, 29 iunie, să fie zi liberă și plătită cu spor de sărbătoare legală pentru cei care vor fi în serviciu.

De asemenea, pentru a asigura o transparență și pentru a elimina modul preferențial în care se ocupă funcțiile de execuție vacante, am propus ca lunar sau trimestrial să fie publicată de către structurile de resurse umane de la nivelul fiecărei unități, lista cu funcțiile vacante, în așa fel încât fiecare polițist să aibă șanse egale.

Toată această piesă de teatru regizată de MAI, alături de liderii de sindicat, denumită „Negocierea Acordului colectiv” și probabil cea mai scurtă negociere, care a fost finalizată în mai puțin de 90 de minute. Să nu mai vorbim că, în mod atipic, ministrul MAI nu a fost prezentă la semnarea Acordului colectiv. Dumneaei nu a manifestat minimul respect față de dialogul social, pentru a fi prezentă în fața reprezentanților sindicatelor pentru cel mai important produs al dialogului social, respectiv Acordul colectiv.

Suntem profund dezamăgiți de mimarea dialogului social, dar și de faptul că Acordul colectiv nu a fost semnat în favoarea polițiștilor ci mai degrabă pentru ca liderii de carton să își justifice „munca” în fața polițiștilor. Dacă în privința propunerilor noastre care au fost respinse, nu mai putem face nimic, în privința art. 8 alin. 2, organizația noastră a demarat deja demersuri pentru a denunța această prevedere abuzivă care este nulă de drept.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL