Într-o demonstrație fără precedent, peste 20.000 de polițiști, polițiști de frontieră, polițiști de penitenciare și rezerviști din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) s-au adunat în Piața Constituției de unde s-au deplasat spre Piața Victoriei, cu mici escale la ministerele de finanțe și interne, pentru a transmite un mesaj clar și răsunător guvernanților: „Așa nu se mai poate!”.
Piața Victoriei a devenit neîncăpătoare, iar mulți dintre participanți au fost nevoiți să își exprime indignarea de pe trotuarele adiacente, însă hotărârea lor a răsunat mai tare decât orice barieră fizică sau mentală impusă de un Guvern tot mai deconectat de la realitatea cotidiană. Protestul nostru nu a fost doar o simplă adunare, a fost o revoltă a demnității, un strigăt împotriva promisiunilor mincinoase și a măsurilor de austeritate care continuă să lovească fără milă în cei care ar trebui să asigure ordinea și siguranța publică.
De ani de zile, Guvernul și MAI au demonstrat că singurul lucru constant pe care îl pot oferi polițiștilor este disprețul. Cu fiecare declarație goală și fiecare promisiune neonorată, au sfidat nu doar drepturile acestei categorii socio-profesionale, ci și ideea de justiție socială. Protestul istoric de vineri este doar o reacție naturală în fața unei probleme de proporții, și anume aceea că decidenții nu înțeleg, sau mai rău, nu le pasă, de sacrificiile făcute zilnic de cei care asigură ordinea publică.
În timp ce mii de oameni se înghesuiau în fața Guvernului pentru a-și striga nemulțumirile, premierul Marcel Ciolacu, într-o mișcare previzibilă de PR de criză, a ieșit public cu obișnuitul arsenal de declarații liniștitoare, precum un mare maestru al promisiunilor deșarte. Promisiunea că „după data de 3 februarie” problema plății muncii prestate în SDSL (sâmbete, duminici și sărbători legale) va fi rezolvată în Parlament este nimic altceva decât o altă încercare de a câștiga timp. Dar cine mai poate crede aceste asigurări sterile, venite de la un guvern care, ani la rând, și-a arătat incompetența și lipsa de respect față de propriii angajați? În loc să vină cu soluții clare și rapide, premierul și șeful Cancelariei sale se ascund în spatele birocrației și al promisiunilor neconcretizate. O ordonanță de urgență care sa clarifice plata SDSL pentru luna ianuarie. Acestea sunt măsurile reale pe care le cer și așteaptă polițiștii, nu vorbe goale aruncate în vânt într-un mod pur politicianist. Totodată, colegilor rezerviști militari le trebuie indexate pensiile cu rata inflației tot cu luna ianuarie.
Ani la rând, polițiștii au fost duși cu zăhărelul, promisiunile fiind mereu aceleași că problemele noastre vor fi rezolvate „la următoarea rectificare bugetară”, „în viitoarea lege” sau „după consultări aprofundate”. În realitate, nu am primit altceva decât ignorare crasă și un val de măsuri de austeritate care ne-au adus în pragul disperării. Cum să plătești ratele, taxele și alimentele tot mai scumpe cu promisiuni? Cum să continui să îți faci datoria, când orele suplimentare, prestate cu sutele din cauza deficitului enorm de personal, nu sunt plătite, iar sacrificiile tale sunt ignorate de un sistem care te consideră o simplă rotiță interschimbabilă?
MAI, în frunte cu liderii săi, rămâne în continuare un simbol al indiferenței, un minister surd la nevoile și problemele reale ale propriilor angajați, un minister care și-a pierdut busola. Cum pot guvernanții să se aștepte ca polițiștii să continue să lucreze ore suplimentare în condițiile în care drepturile lor fundamentale sunt ignorate? Cum îndrăznesc să creadă că pot menține ordinea publică fără să plătească munca prestată sâmbăta, duminica și de sărbători?
Să ajungi în situația în care strada și penitenciarele să fie lăsate fără polițiști la finalul lunii ianuarie, din cauza refuzului acestora de a mai face ore suplimentare, este o dovadă clară a unui management eșuat și a unui dispreț profund față de siguranța cetățenilor. Fără polițiști, haosul devine inevitabil, iar responsabilitatea va cădea în întregime pe umerii unor politicieni incapabili să înțeleagă gravitatea situației.
Această atitudine sfidătoare nu face altceva decât să amplifice furia polițiștilor și să alimenteze o stare de revoltă generalizată. Refuzul polițiștilor de a presta ore suplimentare, un gest extrem dar perfect justificat, este o consecință directă a lipsei de acțiune dar și de soluții reale, concrete din partea Guvernului și MAI.
Întrebările care au rămas în mințile tuturor sunt următoarele: Cât mai poate suporta sistemul? Cât timp vor mai fi polițiștii tratați ca niște simple piese într-un angrenaj care funcționează doar pentru a menține privilegiile decidenților? Protestul istoric din Piața Victoriei a demonstrat că răbdarea oamenilor a ajuns la limită, polițiștii nu mai acceptă un status-quo doar pentru că așa se impune prin forță, amenințări și intimidări de către un secretar de stat care în ultimii 8 ani de zile decontează doar eșec după eșec. Dacă Guvernul nu înțelege gravitatea situației și nu ia măsuri imediate, consecințele vor fi resimțite nu doar de cei din MAI, ci de întreaga societate.
Nu mai este loc pentru vorbe, explicații și justificări, iar responsabilitatea cade pe umerii unui guvern care nu mai are nicio scuză pentru pasivitatea sa. Polițiștii și-au făcut datoria! Acum este momentul ca și decidenții să și-o facă! Guvernul și Ministerul Afacerilor Interne trebuie să înțeleagă că timpul promisiunilor a trecut, este momentul pentru fapte! Până atunci, protestele continuă, pentru că demnitatea și drepturile polițiștilor nu sunt negociabile!
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului EUROPOL
