Vrem polițiști, dar nu prea…

După cum prea bine am observat reacțiile societății, acestea se împart, în funcție de modul în care se identifică fiecare individ în parte cu situația ce este prezentată în spațiul public, pentru că, în România, oamenii sunt obișnuiți să manifeste empatie față de semenii lor și momentele prin care aceștia trec.

Pentru a înțelege cât mai bine aceste reacții care vor avea efect în relația dintre polițist și comunitate, vom exemplifica cele două situații recente în care polițiștii au intervenit și care au generat în aceste zile critici și laude din partea societății civile.

Astfel, am identificat cetățeni care au blamat (folosind cuvinte nu tocmai civilizate la adresa colegului nostru și respectiv la adresa instituției care guvernează la menținerea siguranței tuturor cetățenilor, indiferent de apartenența socială, fără niciun fel de discriminare) intervenția pe care un polițist a avut-o față de doi tineri care au încălcat în mod flagrant măsurile restrictive și care culmea, nefiind de ajuns, l-au scuipat pe colegul nostru, în acest context pandemic, în care statul român nu are capacitatea de a testa orice cetățean, în condițiile în care mulți dintre noi putem fi purtători asimptomatici de COVID-19, riscând astfel îmbolnăvirea colegului nostru, în primă fază, și ulterior transmiterea virusului de la acesta către alți polițiști sau cetățeni nevinovați.

Legat de această situație, aproape toți cei care ne-au scris, folosind în 90% din cazuri exprimări, care denotau ură față de colegul nostru, au reproșat modul de acțiune al acestuia,  fără să conteze nici măcar o secundă gestul huliganului care l-a scuipat în mod intenționat, creând astfel un risc de infecție  pentru un grup mai mare de persoane, indiferent că acestea sunt sau nu polițiști.

Am putea deduce că avem de a face cu o parte a societății compusă din membri care empatizează cu apucăturile infracționale ale delincvenților din ziua de azi, altfel nu ne-am putea explica dozajul de invective lansate la adresa unui polițist care în mod personal respectă măsurile restrictive impuse prin lege și contribuie totodată la asigurarea liniștii întregii societăți, și de cele mai multe ori este trimis în teren fără echipamente corespunzătoare de protecție.

Cea de-a doua situație identificată de noi este cea referitoare la cazul petrecut pe raza județului Dolj, unde un „contribuabil”, probabil admirator al gesturilor de împroșcare a salivei asupra uniformei și autorității statului, s-a gândit că este legal să asculte muzică la intensitate mare astfel încât să deranjeze  ordinea publică, iar mai apoi, cu ocazia sosirii polițiștilor la fața locului, a început să arate că este șmecher,  automutilându-se cu două cuțite, provocându-și astfel plăgi deschise pe ambele antebrațe, să înjure și să amenințe cu moartea organele de aplicare a legii. De altfel, acest individ, „membru al societății românești” a deschis chiar porțile curții unde se baricadase și a ieșit pentru a-i ataca pe colegii noștri.

În acest caz, nu am mai fost asaltați de aceeași critică furibundă a societății, care să fie aplicată asupra comportamentului infracțional al acestui individ, pentru că probabil, mulți internauți s-au identificat cu „șmecheria” manifestată de acesta față de polițiștii care se aflau în prima linie în acest context pandemic. Brusc, marii critici din spatele tastaturilor nu au mai fost interesați de aplicarea prevederilor legale față de astfel de specimene.

La polul opus, am observat că la nivel mediatic, pe un post de televiziune, reacția polițiștilor față de această situație a fost dur criticată, întrucât conduce la scăderea autorității instituției, din simplul fapt că din conținutul filmărilor a rezultat că au zădărnicit să intervină rapid și ferm pentru descurajarea unui astfel de comportament infracțional, mai ales că asemenea fapte, comise în perioada stării de urgență de către acești „contribuabili”, au parte de majorări considerabile a pedepselor cu închisoarea ce pot fi dispuse împotriva lor.

Dacă în cazul intervenției colegului nostru de pe raza municipiului București putem discuta doar despre un salt al unei etape din procedura privind imobilizarea persoanei, neefectuând imediat încătușarea, întrucât s-a grăbit să prindă și cea de-a doua persoană, în cel de-al doilea caz, conform filmărilor prezentate opiniei publice, putem discuta despre o reacție întârziată a polițiștilor, care nu au intervenit prompt pentru dezarmare, putând face inclusiv uz de armă în vederea descurajării individului care se automutila în propria curte și care îi amenința cu moartea.

În niciuna dintre cele două situații, conducerea Poliției Române nu a venit cu precizări în ceea ce privește conținutul procedurilor de intervenție, conform cărora polițiștii din teren își desfășoară activitatea, nu și-a asumat vreo poziție lămuritoare, atât față de colegii noștri, cât și față de societatea civilă. Iar o astfel de atitudine a instituției nu poate crea decât monștri, în sensul că opinia publică nelămurită cu privire la legalitatea măsurilor polițienești va manifesta ură față de  această autoritate a statului și va crede că este normal ca polițiștii să fie scuipați fără ca aceștia să aibă reacție, iar pe de altă parte, neasumarea unei poziții certe a instituției poate conduce la inducerea unei stări de temere în rândul polițiștilor care se va răsfrânge în modul în care aceștia își vor exercita atribuțiile, putând să ezite în a interveni asupra  infractorilor, ori să privească în altă parte pentru a nu fi blamați de societate.

Solicităm pe această cale, conducerii M.A.I. să aloce fonduri necesare achiziționării de bodycam-uri pentru polițiștii din stradă, conform proiectului lansat în acest sens de organizația noastră, întrucât astfel de mijloace vor contribui la asigurarea unei transparențe a modului în care se realizează interacțiunea „polițist-comunitate”.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL

Sindicatul EUROPOL: Vrem polițiști, dar nu prea…

Adaugă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *