Poliția școlară – experiment politic

Ieri, 8 septembrie, ministrul Marcel Vela a anunțat într-o conferință de presă organizată la ceas de seară că a “ordonat”, prin Ordinul MAI cu nr. 1842/08.09.2020, înființarea Direcției pentru Siguranță Școlară care va funcționa în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precizând că pentru Guvernul României siguranța în școli ar fi reprezentat o prioritate, încă de la începutul mandatului domniei sale.

Conform declarației sale, că despre conținutul actului normativ nu poate fi vorba atâta timp cât nu a fost postat în transparență decizională pe site-ul MAI, iar până la această oră nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, această structură nou înființată, va fi formată dintr-un număr de 270 de polițiști organizați la nivelul IGPR, DGPMB și la nivelul inspectoratelor de poliție din fiecare județ.

„Poliția Școlară” va avea o subordonare centrală, iar atribuțiile acesteia  se vor axa în mod exclusiv pe asigurarea protecției elevilor și a cadrelor didactice, prin prevenirea și combaterea violenței și a fenomenului de bulling între elevi atât în interiorul școlii cât și în proximitatea acesteia, va monitoriza măsurile de siguranță, va analiza fenomenele infracționale din fiecare școală, va identifica riscurile și problemele specifice fiecărei unități de învățământ, va coordona toate acțiunile de combatere a infracționalității și va dispune prezența polițiștilor de ordine publică, rutieră, jandarmerie și poliție locală pentru  buna funcționare a școlilor în condiții de siguranță.

De asemenea, această nouă structură va coopera cu unitățile de învățământ, cu administrațiile publice locale în vederea combaterii fenomenului criminogen din școli și va acționa împreună cu celelalte structuri ale MAI pentru combaterea infractionalității juvenile, a criminalității organizate, respectiv a traficului de persoane și droguri, urmând ca pentru realizarea acestor obiective, poliția școlară va pune în aplicare un plan de acțiune la nivel național, județean și local pentru anul școlar 2020-2021.

Am fi considerat că siguranța în școli reprezintă o prioritate pentru MAI, dacă acest deziderat ar fi fost realizat prin consultarea specialiștilor din domeniu, să nu mai vorbim despre partenerii sociali, mai ales că învățământul reprezintă unul din obiectivele de securitate națională prevăzute în Strategia Națională de Apărare a Țării 2020-2024, însă despre o astfel de consultare nici nu poate fi vorba având în vedere că Ordinul de ministru nu a fost pus în transparență decizională, fiind anunțat că ar fi intrat în vigoare fără a fi publicat în Monitorul Oficial.

O astfel de abordare ministerială pe un proiect atât de amplu și de complex prin prisma celor două direcții de acțiune ale Poliției Române, reprezentate de mediul urban și rural, având în vedere că de 6 luni unitățile de învățământ sunt închise din cauza pandemiei de coronavirus, iar infracționalitatea în mediul școlar nu a înregistrat creșteri, ne face să credem că „înființarea” Poliției Școlară, nu reprezintă altceva decât o exploatare a capitalului politic prin abordarea unor subiecte sensibile pentru urechea societății civile, fără a urmări însă realizarea efectivă a climatului de siguranță.

Ținând cont de lipsa de comunicare și de transparență a MAI, îi comunicăm pe această cale ministrului Vela că noua structură de poliție nu va putea fi considerată operațională, cu un aport real în sprijinul polițiștilor din teritoriu de activitatea căreia să beneficieze societatea civilă, din mai multe considerente, dintre care amintim:

-numărul foarte mic de funcții, 270 raportat la cele 41 de județe, municipiul București cu cele 6 sectoare și structura centrală ar însemna ca pentru fiecare entitate în parte să fie distribuite aproximativ 5 funcții. Foarte puțin având în vedere că în Romania funcționează peste 6000 de unități școlare, ceea ce ne duce la concluzia că pentru o unitate școlară vor desfășura atribuțiile menționate mai sus, un număr de  o,o45 polițiști din cadrul structurii nou-înființate, iar pentru ca această “struțo-cămilă” inventată peste noapte să funcționeze în parametrii minimali, conform discuțiilor purtate cu mai mulți colegi din teritoriu, ar fi necesare aproximativ 1000 de funcții;

-actul normativ nu prevede atribuțiile concrete pentru polițiștii din cadrul acestei structuri, nefiind stabiliți indicatori de performanță care să poată fi cuantificați și raportați la asigurarea unui climat corespunzător de siguranță;

-polițiștii de proximitate din mediul urban și polițiștii de ordine publică din mediul rural au deja astfel de atribuții și desfășoară activități la nivelul unităților de învățământ în baza planurilor de acțiune întocmite la nivel național, județean și local, împreună cu jandarmi sau polițiști locali, în parteneriat cu reprezentanții unităților școlare și cu cei ai autorităților publice locale. Apreciem că cele 270 de funcții, care puteau fi exclusiv de execuție și nu de conducere cu secretare/secretari, puteau fi alocate structurilor de proximatate.

-în lipsa reglementărilor concrete, conform acestui ordin de ministru ne aflăm în situația în care atribuțiile pe linia unităților de învățământ se dublează, întrucât atât polițiștii de proximitate precum și cei din cadrul Birourilor de prevenire a criminalității din cadrul inspectoratelor județene de poliție desfășoară în prezent activități de prevenire și combatere a faptelor antisociale în cadrul instituțiilor de învățământ, și nu reprezintă un element de noutate așa cum a anunțat ministrul Vela.

Paradoxal este faptul că la acest moment există o astfel de structură a poliției în Cluj, Iași, Prahova, Timiș și Brașov, unde funcționează Birouri de Poliție pentru Centre Universitare, care au atribuții de asigurare a siguranței în campusurile universitare și în zona adiacentă acestora, însă mulți dintre polițiștii din cadrul acestor birouri sunt delegați la diverse structuri sau secții de poliție, fiind folosiți în cu totul alte scopuri decât cele pentru care au fost înființate birourile în care ar trebui să-și desfășoare activitatea.

Având în vedere că la acest moment polițiștii din cadrul Birourilor de Poliție pentru Centrele Universitare  și cei din cadrul Compartimentelor de proximitate au atribuții pe linia unităților de învățământ și în loc să fie degrevați de soluționarea numărului mare de dosare penale și petiții pe care le au în instrumentare, tocmai pentru a putea să iasă din birouri și să fie în mijlocul comunității pentru identificarea problemelor cu care se confruntă la acest moment cetățenii, să cunoască persoanele nou sosite într-o comunitate pentru a putea realiza o cunoaștere operativă a acestora și eventual să identifice dacă prin comportament prezintă un potențial risc criminogen; considerăm că scopul înființări pompieristice a noii structuri este cel mai probabil, acela de a crea o nouă funcție de director general în cadrul IGPR, care va fi servită unuia dintre oamenii de casă ai MAI.

Mai mult, ceea ce nu cunoaște sau nu dorește să audă conducerea ministerului este faptul că în prezent pe segmentul operativ reprezentat de structurile de poliție din mediul rural, activitatea de asigurare a climatului de siguranță în unitățile de învățământ și în zona adiacentă acestora este foarte greu de realizat în condițiile în care Poliția Română se confruntă cu un deficit uriaș de personal.

Pentru a exemplifica vă invităm să faceți un exercițiu de imaginație, astfel:

-În mediul rural funcționează posturi de poliție comunală încadrate cu 2 sau maxim 3 polițiști;

-Aceste posturi de poliție sunt arondate unei secții de poliție rurală a cărei zonă de responsabilitate se întinde, în medie, pe un număr de 5 până la 10 comune;

-Continuitatea serviciului polițienesc, prin activitatea de patrulare, se realizează la nivelul secției cu un număr maxim de 18 polițiști(în cel mai fericit caz), unde sunt constituite patrule formate din 2 polițiști, programul de lucru fiind de 8 ore în 3 schimburi pe zi dispuse pe intervalele orare 06:00-14:00, 14:00-22:00, respectiv 22:00-06:00.

Astfel, astăzi ne aflăm în situația în care 2 polițiști repartizați în cel mai fericit caz pe 5 comune unde funcționează minim 10 unități școlare, care trebuie să realizeze activitatea de patrulare, să intervină la sesizările directe ale cetățenilor sau la evenimentele semnalate prin 112, să audieze în dosarele penale și petițiile repartizate spre soluționare, să efectueze verificări în alte lucrări generale, pe linie de arme, evidența persoanelor, etc și să desfășoare activități de prevenire în cadrul unităților de învățământ și în zona adiacentă acestora, în condițiile în care unitățile de învățământ nu funcționează non-stop încât polițiștii să poată ajunge pe durata unei zile pentru a desfășura activități specifice în cadrul acestora pentru a putea asigura un climat corespunzător de siguranță publică.

Așadar, în contextul dat, Poliția Școlară, așa cum a fost prezentată în monologul ministrului Vela, nu poate veni într-un real sprijin pentru segmentul operativ și nici pentru comunitate și am fi apreciat dacă cele 270 de funcții ar fi fost repartizate la nivel național structurilor operative existente, pentru a compensa câtuși de puțin deficitul de personal care a atins cote alarmante, în condițiile în care fenomenul infracțional este într-o continuă creștere tocmai din cauza faptului că în stradă, pe zi ce trece, rămân tot mai puțini polițiști.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului Europol.