Ministrul Justiției preocupat de soarta poliției judiciare

Reprezentanții Sindicatului EUROPOL au avut o discuție consistentă cu echipa ministrului justiției, Stelian Ion, cu privire la structurile poliției judiciare și cum sunt organizate la acest moment în interiorul Ministerului Afacerilor Interne. În considerarea obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare al actualului Executiv, ministrul justiției și-a asumat și eficientizarea activității de urmărire penală prin crearea unor condiții care să permită o colaborare mai strânsă între polițist și procuror, dar și eliminarea vulnerabilităților existente cu privire la imixtiunea unor terți în actele de urmărire penală.

Acest obiectiv, descris generic la momentul prezentării programului de guvernare, începe să prindă contur, fiind acordat un interes crescut din partea echipei de conducere a Ministerului Justiției pentru documentarea acestei probleme și identificarea celor mai bune soluții pentru ca statul să poată combate eficient marea criminalitate.

În cadrul discuțiilor purtate de reprezentanții Sindicatului EUROPOL, am prezentat o radiografie a modului în care polițiștii din cadrul structurilor de poliție judiciară își desfășoară activitatea în zona de cercetare penală. De asemenea, am indicat punctual contextul de ansamblu existent la nivelul MAI:

  1. În ultimii ani, la nivelul MAI, prin inacțiune factorilor de conducere, s-a ajuns ca polițiștii din cadrul structurilor de poliție judiciară (investigații criminale, investigarea criminalității economice, crimă organizată etc.) să aibă cele mai mici salarii din sistem. Astfel s-au creat premisele unei migrații a profesioniștilor din structurile poliției judiciare către alte structuri operative ale Poliției Române, unde salariul este mai mare datorită sporurilor suplimentare acordate pentru munca de noapte, munca în zilele de repaus săptămânal/de sărbătoare legală și alte asemenea drepturi salariale suplimentare. Mai mult decât atât, „beneficiul” unui polițist din structurile poliției judiciare este tradus în suma de aproximativ 150 lei, care reprezintă „sporul de judiciar”, asta în condițiile în care media salarială la nivelul acestor structuri este de aproximativ 3.300 lei.
  2. Având în vedere dubla subordonare, procuror/șefi profesionali, polițiștii sunt puși în situația vulnerabilă prin care procurorul le solicită să îndeplinească activități în dosarele penale, cu termene clare, fără să îi intereseze de celelalte sarcini specifice de poliție, iar șefii profesionali utilizează personalul structurilor de poliție judiciară în diferite alte activități date în competența Poliției Române, fără să țină cont de activitățile de urmărire penale stabilite de procuror. Iar în final, dacă polițistul refuză îndeplinirea unor sarcini sau întârzie în executarea lor, indiferent dacă sunt cele din activitatea de urmărire penală sau din cele specifice muncii de poliție, ajunge să fie cercetat disciplinar de șefii profesionali sau sancționat cu amendă judiciară de procuror.
  3. Lipsa de implicare a persoanelor cu funcții de conducere pentru gestionarea eficientă a dosarelor aflate în lucru la nivelul unităților de poliție. În acest sens am invocat lipsa unui standard pe volumul de muncă și a unor proceduri clare după care polițistului să acționeze. Avem unități unde încărcătura este de 700-1000 de dosare penale per polițist, iar în alte structuri există doar 20-50 dosare penale per polițist. De asemenea, nu sunt stabilite criterii care să permită polițistului să acorde o mai mare atenție cauzelor mai importante (complexitate, prejudiciu, impact social etc), stabilindu-se generic, ca și cutumă, că dosarele penale cele mai vechi să aibă prioritate față de dosare înregistrate recent, pierzându-se astfel momentul operativ, imediat de după comiterea faptei, când autorii pot să fie prinși sau prejudiciile recuperate. De aici și nemulțumirea generalizată la nivelul societății cu privire la lipsa celerității soluționării unor dosare penale cu autori cunoscuți.
  4. Lipsa totală de implicare a conducerii MAI și a Poliției Române cu privire la asigurarea cadrului adecvat pentru formarea profesională și specializarea polițiștilor din cadrul structurilor poliției judiciare. Tendința din ultimii ani a fost de a evita specializarea polițiștilor pe anumite linii de muncă, tocmai pentru ca personalul să poată fi folosit mult mai ușor, pe orice linie de muncă, în funcție de necesitățile instituției. Inclusiv în privința agenților care promovează școlile de poliție, unde parcurg întreaga materie specifică în 6 luni (ceea ce un student la Academia de Poliție parcurge în 4 ani), aceștia sunt numiți direct în structurile poliției judiciare, și li se pun în brațe dosarele penale, fără ca ulterior să beneficieze de pregătire corespunzătoare. De aici și nenumăratele cazuri în care dosarele penale sunt instrumentate în mod deficitar, lucru care generează neîncredere în actul de justiție.
  5. Existența unor imixtiuni mai mult sau mai puțin formalizate în activitatea de urmărire penală a polițiștilor. Nu de puține ori am asistat la situații în care șefii profesionali ai polițiștilor au avut acces sau au cerut informații din dosarele penale sau au influențat activitatea polițiștilor cu privire la actele de urmărire penală. Cel mai relevant exemplu este acțiunea de amploare din anul 2020, numită de ministrul Marcel Vela ca fiind Ziua „Z”, când de la nivelul conducerii politice a MAI, șefii au primit ordin să sincronizeze activitățile de urmărire penală din dosare aflate în lucru, într-o singură zi, pentru a exploata electoral activitatea desfășurată de polițiștii din structurile poliției judiciare în dosarele penale aflate în lucru. Tot în acest sens este și exemplul privind obligația polițiștilor de a „raporta” în prealabil perchezițiile pe care urmează să le execute în dosarele penale sau de a introduce în baza de date SNRI (sistemul național de raportate a incidentelor), care inițial a fost creat doar pentru activitățile din teren a dispozitivului de ordine publică, orice activitate de urmărire penală efectuată, cu indicarea numelui și a calității persoanei audiate. Nerespectarea obligației de raportare prealabilă a perchezițiilor a fost invocată și în cazul întâlnirii din biserică cu clanul Duduienilor a șefului Poliției Române, chestorul Vasilescu, când s-au efectuat percheziții de către Adjunctul Poliției Capitalei, cms. șef Radu Gavriș, și se presupune că s-ar fi ridicat imaginile video apărute în presă care au devoalat acel episod ce a creat o revoltă în societate.

Ministrul justiției, Stelian Ion, a apreciat importanța acestor date în contextul dezbaterilor existente la acest moment cu privire la intențiile ministerului de eficientizare a relației dintre procuror-polițist în beneficiul activității de urmărire penală. De asemenea, ministrul ne-a precizat că există mai multe variante de lucru pe acest subiect, pe care le va prezenta după o analiză aprofundată. Scopul final însă, este de a asigura polițiștilor din structurile poliției judiciare un cadru adecvat în care aceștia să-și desfășoare activitatea, să răspundă exclusiv procurorului, iar munca lor să fie apreciată la adevărata valoare.

În perioada imediat următoare, reprezentanții Sindicatului EUROPOL vor demara o serie de consultări (inclusiv sondaje de opinie) și dezbateri la nivelul unităților din țară, cu polițiștii din structurile poliției judiciare, pentru a-i implica în propunerile pe care dorim să le avansăm în cel mai scurt timp, atât Ministerului Afacerilor Interne cât și Ministerului Justiției.

Apreciem sincer deschiderea manifestată de ministru Stelian Ion, care a fost interesat să afle punctul de vedere al polițiștilor din cadrul poliției judiciare, manifestând disponibilitate pentru ca obiectul asumat de dumnealui în programul de guvernare să contribuie la asigurarea eficienței actului de urmărire penală, să conducă la celeritatea soluționării dosarelor penale și implicit la creșterea încrederii societății în actul de justiție.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL

 

 

Sindicatul EUROPOL: Ministrul Justiției preocupat de soarta poliției judiciare

Distribuie

3 răspunsuri

  1. Cea mai bună variantă pt. poliția judiciară ar fi realizarea unei selecții, prin care cei mai competenți polițiști in munca de anchetă penală să fie diferențiați de purtătorii de titulatură formală de “judiciarist” (polițist, care face parte din poliția judiciară), iar apoi aceștia să fie preluați de procuratură, prin raportarea necesarului la : 1. volumul de muncă (incărcătura de dosare penale), 2. specialitatea liniei de muncă ( judiciar, economic, o.p., crimă organizată, rutieră, etc) și 3. obligația asigurării serviciului de evenimente (doar polițiștii, care fac parte din poliția judiciară și/cu procurorul pot efectua c.l.f.l. și ulterior celelalte activități de u.p., iar ceilalți polițiști pot lua doar primele măsuri)! Astfel nu va mai exista dubla subordonare a “judiciaristului” (acesta va aparține de procuratură, prin angajare ori transfer efectiv sau detașare – cum este cazul celor detașați la D.N.A., dar care are dezavantajul perioadei determinate și astfel nu ar mai efectua alte activități, fără legătură cu atribuțiile poliției judiciare, dispuse, pe componenta de ordine publică, de către șefii ierarhici din Poliție, cum ar fi: măsurile de ordine, soluționarea petițiilor fără legătură cu anchetele penale, participarea la acțiuni/ misiuni, serviciu de zi pe unitate, etc.), riscul de ingerințe in activitatea acestuia (doar procurorul de caz ii dă dispoziții) ar fi minimalizat și problematica generată de ordonatorii de credit diferiți, ai căror subordonați conlucrează pt.finalizarea aceluiași produs finit= dosarul cauzei( de ex. in prezent procurorul de caz dispune verbal efectuarea expertizei X, iar polițistul, care instrumentează cercetările dispune o astfel de lucrare, generând costuri din bugetul M.A.I., care in mod logic ar trebui să fie reținute din bugetul M. Public) ar fi eliminată. Conchid și apreciez că astfel ar crește considerabil calitatea actelor de u.p., celeritatea soluționării cauzelor penale și implicit s-ar produce degrevarea poliției de ordine publică (urbană, rurală, rutieră, etc) care ar rămâne astfel doar cu competența organelor de constatare și ar asigura mult mai satisfăcător siguranța publică, prin prezența efectivă in teren! Munca de anchetă trebuie diferențiată clar și tranșant de munca de prevenire și constatare, dacă se intenționează atingerea dezideratului mult dorit “România= stat sigur”! Decidenții se pot inspira foarte facil, cu privire la acest subiect din normele existente in alte state europene! Intrebarea e: chiar se dorește asta?!…

  2. Băi nesimtitilor, voi aveți idee ce debandadă e în justiția Arădeană? Aveți idee ce lucruri terifiante se întâmplă în Arad? Voi sunteți oameni sau monștrii? Futuva partidul și rasa in gura de mafioți jegoși.

Adaugă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută