Conform statisticilor, România se situează în prezent pe locul trei în Europa în ceea ce privește numărul persoanelor, bărbați și femei, care suferă de o boală psihică. Unul din patru adulți se confruntă cu astfel de afecțiuni, iar cele mai multe sunt reprezentate de depresii, fiind urmate de cazurile de schizofrenie și de cele de tulburare bipolară. Mai mult, asociațiile medicilor psihiatri susțin că în ultimii ani numărul bolilor psihice s-a dublat.

Nu puține au fost situațiile în care colegii noștri au fost solicitați să intervină pentru aplanarea unor conflicte în care erau angrenate persoane bolnave psihic, fiind nevoiți să dispună măsuri în vederea imobilizării și transportării acestora la unități medicale de specialitate, deși polițiștii nu au avut parte de traininguri psihocomportamentale care să fie aplicate pe diferitele situații pe care le întâlnesc, cum sunt intervențiile asupra unor oameni care se află în episoade maniacale, în care nu mai resimt durerea și niciun fel de stimuli exteriori, ori care sunt deconectați în totalitate de la realitatea din jur.

Iar în ciuda faptului că estimările arată că la noi în țară există aproximativ un milion de persoane ce suferă de tulburări psihice, la nivelul Poliției Române nu a fost elaborată o procedură operațională privind intervenția față de bolnavii psihic, colegii noștri fiind lăsați să acționeze la întâmplare, să „se orienteze” la fața locului, fără a avea siguranța legalității modului de intervenție sau a activităților desfășurate din momentul depistării persoanei în cauză și până la internarea acesteia în cadrul unui centru medical de psihiatrie.

Mai mult, la acest moment nu mai există un Protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății privind punerea în aplicare a prevederilor Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice cu nr. 487/2002

Pentru a veni în sprijinul colegilor din teritoriu ai căror șefi dau pur și simplu din umeri când vine vorba de asumarea unor decizii cu privire la modalitatea de intervenție în cazul persoanelor bolnave psihic, am solicitat Direcției Ordine Publică din cadrul IGPR un punct de vedere cu privire imobilizarea, însoțirea și internarea acestora.

Cu această ocazie, specialiștii din cadrul Direcției Ordine Publică ne-au comunicat că încă de la începutul acestui an, la nivelul MAI au avut loc mai multe întâlniri de lucru în vederea identificării unor soluții de îmbunătățire a cadrului legal existent în domeniul sănătății mintale, respectiv modalitatea de punere în aplicare a prevederilor art. 57 din Legea nr. 487/2002, referitoare la realizarea transportului către o unitate medicală de specialitate.

Astfel, în mod punctual am fost informați cu privire la aspectele de interes profesional cu impact în activitatea pe care o desfășoară colegii noștri din teritoriu, în cazul intervenției față de bolnavii psihic, după cum urmează:

1. La nivelul Poliției Române nu există o procedură operațională/de sistem care să stabilească în mod expres activitățile ce trebuie desfășurate în cazul intervențiilor față de această categorie de persoane, cu referire strictă la modalitatea de realizare a transportului la un spital de psihiatrie;

2. În ceea ce privește utilizarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale oricărei persoane, excepție făcând femeile cu semne vizibile de sarcină, persoanele cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiii, în cazul acestora putând fi folosite mijloacele de imobilizare numai în situația în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane.

Întrucât legiuitorul nu a oferit o interpretare extinsă a termenului, ne-am raportat la definiția regăsită în Dicționarul Explicativ al limbii române conform căruia DIZABILITATE reprezintă o „stare fizică, psihică sau mintală, care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare; handicap.

Astfel, conform acestei definiții, putem concluziona fără echivoc faptul că bolnavii psihic fac parte din categoria persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități pe care polițiștii le pot imobiliza și încătușa până la sosirea echipajului medical numai dacă acestea înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața uneia sau mai multor persoane.

3. Polițiștii nu au obligația legală de a urca bolnavul psihic în ambulanță ori de a acorda sprijin personalului pentru aplicarea mijloacelor de contenționare specifice ori a altor mijloace de fixare din dotarea echipajului medical, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au pregătire de specialitate în domeniul medical.

4. Actuala formă a Legii nr. 487/2002 nu reglementează modul de imobilizare/contenționare  a bolnavului psihic, polițiștii putând proceda la imobilizarea acestora, numai dacă înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața uneia sau mai multor persoane.

5. Referitor la transportul bolnavilor psihic la unitatea medicală de specialitate, art. 57 alin. (1) din Legea nr. 487/2002 statuează faptul că în cazul în care comportamentul persoanei în cauză este unul vădit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la unitatea de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliției, jandarmeriei sau pompierilor.  Însă, în același timp, legea nu stabilește/definește criterii clare care să determine când este necesară prezența ambulanței la fața locului sau mijloacele de deplasare ce pot fi folosite în lipsa acesteia, pentru transportul bolnavilor și nici criterii pe baza cărora să se poată stabili care dintre cele trei instituții au competență/prioritate în funcție de tipul intervenției.

6. Odată cu prezentarea bolnavului psihic în unitatea spitalicească de psihiatrie misiunea poliției  se consideră încheiată, context în care, conform Legii nr. 487/2002, polițiștii nu mai au vreo obligație legală față de persoana în cauză, cu atât mai puțin de custodie ori transport al acesteia de la unitatea medicală către locul depistării sau domiciliu.

Așadar, în acest context în care avem de a face cu încă o activitate neprocedurată pe care polițiștii sunt nevoiți să o desfășoare, venim în întâmpinarea colegilor noștri cu următoarele recomandări în ceea ce privește intervenția în cazul bolnavilor psihic:

I. Este necesară evaluarea potențialului agresiv al bolnavului, întrucât, făcând parte din categoria persoanelor cu dizabilități, cătușele sau alte mijloace de imobilizare pot fi utilizate în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente, până în momentul sosirii echipajului medical, numai dacă acesta înfăptuiește un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața uneia sau mai multor persoane, inclusiv a polițiștilor;

II. Polițiștii nu au obligația legală de a urca bolnavul psihic în ambulanță sau de a acorda sprijin personalului pentru aplicarea mijloacelor de contenționare specifice(cămașă de forță) ori a altor mijloace de fixare din dotarea echipajului medical, îndeplinind pe timpul intervenției doar atribuțiile referitoare la apărarea vieții, integrității corporale, libertății persoanelor, proprietății private și publice, celelalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale comunității, prevăzute la art. 26 alin.(1) pct. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române;

III. În situația preluării bolnavului psihic în vederea transportării la unitatea medicală de specialitate, polițiștii nu au obligația de a se urca în ambulanță alături de acesta, putând să însoțească echipajul medical cu autospeciala din dotare;

IV. Înainte de a începe deplasarea către unitatea medicală, polițiștii vor stabili de comun acord cu șoferul echipajului medical modalitatea în care acesta din urmă le va semnala din mers eventualele stări de pericol pe care bolnavul psihic le poate crea prin sporirea gradului de agresivitate în timpul deplasării astfel încât oprirea să se realizeze în condiții de siguranță în vederea evitării producerii unor evenimente rutiere, ca de exemplu:

  • utilizarea luminilor de avarie;
  • semnalizarea de către șoferul echipajului medical a intenției de a opri pe partea dreaptă a drumului;
  • realizarea unei frânări treptate astfel încât conducătorul autospecialei de poliție să nu fie surprins de oprirea bruscă a ambulanței;
  • orice alte modalități stabilite în comun de așa natură încât deplasarea și oprirea să se realizeze în siguranță deplină.

V. După prezentarea bolnavului la unitatea medicală de psihiatrie, polițiștii vor prezenta medicului specialist procesul verbal încheiat conform art. 56 din Legea nr. 487/2002 în care vor preciza motivele solicitării internării nevoluntare a bolnavului și vor descrie circumstanțele care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză și a antecedentelor medicale cunoscute;

VI. După înmânarea unui exemplar al procesului verbal, medicul specialist va proceda la semnarea și parafarea acestuia, indiferent dacă apreciază sau nu ca fiind inoportună sau nejustificată solicitarea de internare nevoluntară a persoanei în cauză, moment din care polițiștii nu mai au vreo obligație legală față de aceasta, cu atât mai puțin de custodie ori transport de la unitatea medicală către locul depistării sau domiciliu, putând să revină pe itinerariul de patrulare pentru a-și continua activitățile.

Având în vedere această situație, la data de 21 aprilie 2021, Sindicatul EUROPOL a solicitat conducerii MAI constituirea unui grup de lucru în vederea elaborării cât mai urgente a unei proceduri prin intermediul căreia fie stabilite în mod concret responsabilitățile fiecărei instituții și activitățile ce trebuie desfășurate cu ocazia intervenției polițiștilor față de persoanele bolnave psihic.

În acest sens, așteptăm să ne transmiteți observațiile și propunerile voastre referitoare la situațiile ivite în activitatea curentă pe adresa de e-mail a organizației noastre, sindicateuropol@gmail.com.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului Europol

 

Sindicatul EUROPOL: MAI lasă polițiștii fără procedură pentru bolnavii psihic

Distribuie

3 răspunsuri

  1. Da,nu exista un comentariu pentru că nu are nimeni curajul să vorbească despre aceasta procedura destul de delicată. Aceasta lege, este in favoarea polițiștilor și dezavantajat total echipajul medical, care preia responsabilitatea pe timpul transportului către unități specializate. Acești pacienți bolnavi psihic care prezintă forme severe de agitație psihomotorie,agresivitate fizică și verbală,forme de autoagresivitate,pacienți cu antecedente penale,sunt ridicați la cererea familiei sau a unui echipaj de ambulanță, de către echipajul de poliție care „stabilește ” daca e un individ periculos sau nu. Netanand cont de recomandările echipajului medical,pacientul este necontetionat cu dispozitivele din dotarea ambulanței sau a politistilor având un risc destul de mare la care este expus echipajul medical,practic al asistentei,(asistentului) medical,știind destul de bine că acești pacienți sunt instabili psihic și suferă modificări de comportament imediate. Echipajele medicale, sunt puse în dificultate și atunci întreb pe acești factori decizionali care croiesc aceste legi incomplete.Prezenta echipajului de poliție este necesar pentru a transporta în siguranță pacientul și a asigura protecție echipajului medical care nu poate utiliza forța la nici un pacient. Cum poți transporta un astfel de pacient agresiv necontetionat ,fara prezența unui organ al poliției prezent în celulă medicala și atenție nu toți pacienții bolnavi psihic,agresivi,sub influența alcoolului, necesita transportul in serviciul de psihiatrie,unii având și comorbiditati care pun in pericol viața pacientului și trebuie transportat în unitățile UPU pentru evaluare și stabilizare. Mai trebuie lucrată la aceasta lege care este incompleta și pune in pericol întreaga operațiune. Poate știți ceva și de legea internării nevoluntare a pacienților de acest fel,echipajele de poliție acționează independent, nu tine cont de recomandările făcute de obicei de asistentul de pe ambulanta, ducând la repercusiuni, reclamații din partea aparținătorilor, neînțelegeri dintre echipajele poliție ambulanta. Poate se găsesc soluții mai bune in acest sens punând factorii responsabili la un dialog.

  2. Ar fi bine, daca ați reveni cu o adresă, cu privire la acest subiect, deoarece daca ne uitam in textul de lege, la acest moment, acum este prevăzut la art. 57 alin 2 din legea 487/2002 că transportul pacientului se face întotdeauna cu însoțitor.

  3. Buna ziua,

    Am ajuns sa fiu incatusat si internat numai pentru ca nu am vrut sa ma dau jos din tren imediat ce acesta a ajuns la capat de linie. Probabil daca figurezi ca bolnav psihic, fortele de ordine sunt obisnuite sa te interneze.
    Am mai avut un astfel de incident, si, desi am fost de ambele ori incatusat, nu am fost amendat.
    Mie imi miroase a abuz in serviciu:
    fie am deranjat linistea publica sau fie am fost retinut fara motiv.

Adaugă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută

Platforma noastră utilizează cookies strict necesare. Acestea sunt esențiale pentru funcționarea platformei și nu pot fi dezactivate în sistemele noastre.