Despre salarizarea polițiștilor și proteste!

Multă agitație, multe discuții și mult praf aruncat în ochii polițiștilor cu privire la salarizare. Totuși, haideți să pornim de la niște fapte concrete, și de la niște adevăruri care trebuie spuse, deși provoacă nemulțumire.

Polițiștii au rămas ultima categorie de bugetari în privința salarizării, dar și în privința măsurilor reparatorii ce s-au dorit a fi implementate prin OUG 20/2016, OUG 43/2016, Legea 250/2016 dar și OG 2/2017. Practic, noi am rămas doar cu o sumă mizera de aproximativ 70 lei la salariu, ce reprezintă jumătate din „salariul de merit” cu care unii polițiști au rămas încă din 2009.

Mai mult, în loc să ne preocupăm să ne recuperăm drepturile salariale pe care le-am pierdut sau care ne-au fost blocate începând cu anul 2010, sindicatele din MAI se întrec, care mai de care să ceară un procent mai mare ca și creștere salarială pentru polițiști. Iar când vorbim despre drepturile pe care le avem de recuperat, ne referim la sporul de fidelitate, la sporul de confidențialitate și la sporul pentru studii superioare.

De asemenea, vedem postări ale SNAP în care se contrazic de la o zi la alta, în care solicită tot felul de tâmpenii care nici măcar nu au suport legal. Iar în aceste zile, i-am văzut și la televizor în timp ce strigau din toți rărunchii că fac proteste dacă „nu se actulizează salariul polițistului cu salariu minim”. Niciodată în istoria MAI, polițiștii nu au fost plătiți în funcție de salariul minim. Ori ne scuzați, dar dacă noi avem treabă cu salariul minim în condițiile în care bugetarii din sănătate au salarii de 5000 lei, iar profesorii de 4000 lei, ceva este greșit.

„Apelurile” la proteste și la unitate le vom onora ori de câte ori, liderii sindicatelor vor renunța la orgolii, vor coborî cu picioarele pe pământ și vor înțelege că trebuie să fim o singură voce atunci când luptăm pentru membri. Însă, se pare că, dacă până acum, listele cu semnături pentru fel de fel de acțiuni în instanța țineau membrii în sindicate, acum, se conturează o nouă modă. Se numește lupta sindicală televizată. Iar pentru doar câteva sute de euro, presa face minuni, și îți transformă o solicitare penibilă, în știre națională.

Iar pentru a înțelege lipsa de coerență, lipsa de fundament și amatorismul reprezentanților SNAP, care acum ne cheamă să îi susținem,dar nu știm în ce…vă punem la dispoziție ultimele demersuri ale acestora. Demersuri ce se contrazic, ce conțin prevederi inexistente sau care demonstrează că nici ei nu știu ce vor.

Astfel, prima „gogoașă” servită polițiștilor este într-un comunicat din luna ianuarie, în care SNAP cere semnarea „Acordului colectiv de muncă” pentru a se stabili salariile polițiștilor. Trecând peste prima gafă, respectiv că polițiștii nu au relații de muncă ci raporturi de serviciu, induc în eroare polițiștii și le dau de înțeles că prin Acordul colectiv se pot negocia salariiile, în condițiile în care acestea se negociază prin lege.

Apoi, printr-o adresă alambicată gramatical, postată ulterior pe site, SNAP cere ministrului MAI să acorde „indicele de salarizare la salariul minim”. Bugetarii nu au avut niciodată indici de salarizare, iar salariile polițiștilor nu au fost niciodată raportate la salariul minim. Așadar, acțiune de imagine ce dă bine, dar care nici măcar nu poate fi pusă în practică.

Apoi, la o zi după, SNAP-ul cere o majorare salarială de 20%, în condițiile în care bugetul Statului pe anul 2017 era deja negociat, discutat și aprobat de Parlament. Oare nu este evident că toate cererile acestea sunt de formă, doar să „se vadă” că sindicatul face ceva?

Atenție! La nici o zi după această solicitare, aflăm că o delegație SNAP se întâlnește cu ministrul Muncii, nu se plânge de neaplicarea HG 1/2017, dar nici de necesitatea creșterii salariilor ci tocmai de faptul că procentele aplicate la salariile polițiștilor nasc discriminări. Adică, după ce tocmai ei au cerut creștere procentuală de 20% la salarii, acum spun că nu e bine, că majorarea procentuală înseamnă pentru unii mii de lei, iar pentru alții sute de lei.

Toate aceste extrase sunt publice pe site-ul lor și pot fi văzute de oricine. Această „luptă” sindicală, de fapt este doar de imagine, lipsită de coerență și este de natură a duce în derizoriu mișcarea sindicală. E ca atunci când este filmat un polițist că a luat mită, și automat, toți polițiștii sunt considerați șpăgari. Tot așa, pentru amatorismul și focul de paie promovat de SNAP, toate organizațiile sindicale au de suferit în fața reprezentanților MAI, care se folosesc de aceste materiale, pentru a dezbina obiectivul care s-ar fi dorit a fi comun, în interesul polițiștilor.

Protestele sunt esențiale în reprezentarea unor drepturi, dar dacă strigăm de prea multe ori „lupul” fără să se întâmple nimic, MAI-ul vede lipsa unei mișcări concentrate iar revendicările sunt sortite pieirii. Numai în acest an, SNAP-ul a amenințat de 3 ori că va organiza ample proteste de stradă, iar pe urmă s-au făcut că „plouă”.

E timpul ca sindicatele să renunțe la aceste metode populiste de a mima că „luptă” și se „războiesc” pentru membri. Să vorbim mai puțin și să generăm mai multe rezultate, pentru că nu suntem cu nimic mai prejos decât medicii sau profesorii. Să nu mai vorbim că în MAI, putem avea unitate, deoarece există doar câteva sindicate, în timp ce în sănătate și educație există peste 60 de sindicate în fiecare domeniu, dar asta nu i-a oprit să lupte concentrat și să ajungă la nivelul salarial dorit.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL