Așa cum am sesizat în repetate rânduri, constatăm pe zi ce trece că instituția împuternicirii/desemnării în funcțiile de conducere folosite în ultimii ani în cadrul Ministerului Afacerilor Interne au condus la marginea prăpastiei profesionalismul existent la nivelul Poliției Române. Avem nenumărate cazuri în care pregătirea profesională a polițiștilor a devenit, prin grija factorilor decidenți ai MAI, o misiune imposibilă iar carențele existente la acest moment nu fac altceva decât să dea naștere unor erori în ceea ce privește aplicarea prevederilor legislației în vigoare.
Unul dintre domeniile afectate este reprezentat de prevenirea și combaterea violenței domestice, cauza aplicării deficitare a legislației în acest segment fiind tocmai modul în care se realizează pregătirea polițiștilor din teritoriu. Iar ca să nu fim înțeleși greșit, angajatorul este obligat să asigure acest proces, însă în realitate doar mimează că o face deoarece colegilor noștri le sunt citite sau diseminate prin intermediul poștei electronice prevederile unor acte normative, fiind puși să semneze într-un tabel nominal că au fost prelucrați cu privire la anumite modificări legislative sau proceduri, fără ca nimeni să îi instruiască și în mod practic.
Printr-un asemenea „mod de operare” managerii profesioniști, în momentul în care constată că un subordonat a îndeplinit în mod defectuos un document sau procedură, propune declanșarea cercetării prealabile, scoțând din fișetul dosit cu procese verbale de prelucrări de ordine, dispoziții și teme profesionale, tabelul magic prin care invocă faptul că polițistul în cauză a fost instruit dar din „neglijență sau superficialitate” nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Toate acestea se întâmplă sub oblăduirea majorității șefilor unităților de poliție teritoriale, fără a lua în calcul că în realitate autorii morali ai greșelilor pe care polițiștii le comit în stradă sunt cei ce au realizat activitatea de pregătire profesională în mod deficitar.
Revenind la fenomenul reprezentat de violența domestică, deja este de notorietate faptul că în baza Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, a fost elaborat OMAI nr. 146/2018 prin intermediul căruia polițiștii care sunt sesizați cu privire la comiterea vreunui act de violență domestică pot emite, pe loc, ordine de protecție provizorii cu o valabilitate de 5 zile, evacuându-l pe agresor și stabilind în sarcina acestuia mai multe măsuri restrictive, menite să asigure protecție victimei.
Deși prevederile Legii nr.217/2003 și ale OMAI nr. 146/2018 sunt destul de clare, mai mulți șefi din teritoriu, prin profesionalismul de care au dat dovadă pentru a fi împuterniciți pe funcții, au solicitat polițiștilor din subordine să întocmească Formularul de Evaluare a Riscului în mod obligatoriu, indiferent dacă doar din titlul sesizării ar fi fost vorba despre un caz de violență domestică, de exemplu:”conflict/scandal în familie”, „neînțelegeri în familie”.
Astfel, polițiștii se aflau în postura de a întocmi formularul cu pricina chiar dacă în urma verificărilor efectuate constatau la fața locului că părțile implicate nu sunt membri de familie conform ori că nu a existat vreuna din formele de manifestare a violenței domestice. Și asta pentru a nu fi cercetați disciplinar pentru nerespectarea dispozițiilor primite de către managerii „profesioniști”, posesori ai dreptății în baza unui principiu promovat tot mai des la nivelul Poliției Române conform căruia „Șefu-i șef chiar și în șanț!”.
Mai mult, aceeași tipologie de șefi a invocat în mod total inept faptul că în astfel de cazuri în care se reclamă săvârșirea vreunei forme de manifestare a violenței domestice, pentru polițiștii din structurile de ordine publică ce nu dețin calitate de organ de cercetare penală este suficient să întocmească Formularul de Evaluare a Riscului întrucât acesta este mijlocul de probă în baza căruia poate fi emis Ordinul de Protecție Provizoriu.
Pentru eliminarea tuturor acestor interpretări neunitare și lipsite de logica juridică elementară a celor ce se doresc a fi șefi peste alți polițiști, am solicitat Direcției Ordine Publică din cadrul IGPR un punct de vedere privind modalitatea corectă în care trebuie puse în aplicare prevederile legale cu incidență în domeniul violenței domestice.
Răspunsul la solicitarea noastră nu a întârziat să apară, confirmându-ne încă o dată modul eronat în care foarte mulți dintre colegii noștri au fost îndrumați să acționeze, unii dintre aceștia fiind chiar cercetați prealabil pentru faptul că au încercat să aplice legea în litera și spiritul acesteia și că cei ce le sunt șefi nu au citit prevederile cu incidență în domeniu sau nu dețin efectiv noțiunile elementare de logică juridică necesare funcțiilor pe care le ocupă.
Așadar, în acest context în care la nivelul unităților de poliție teritoriale pregătirea profesională este mimată, iar împuternicirile și desemnările pe funcții de conducere au afectat destul de serios calitatea muncii prestate pentru protejarea comunității, venim în întâmpinarea colegilor noștri cu următoarele recomandări în ceea ce privește intervenția în cazurile de violență domestică:
I. După sosirea la fața locului polițiștii trebuie să verifice dacă între părțile implicate în conflict există vreo legătură, respectiv dacă actul de violență sesizat s-a produs între membri de familie așa cum sunt definiți la art. 5 din Legea nr. 217/2003, după cum urmează:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale;
II. Solicită părților implicate date despre evenimentul produs astfel încât să stabilească dacă au de a face cu vreuna din formele de manifestare ale violenței domestice prevăzute la art. 5 din Legea nr. 217/2003, după cum urmează:
a) violența verbală;
b) violență psihologică;
c) violență fizică;
d) violență sexuală;
e) violență economică;
f) violență socială;
g) violență spirituală;
h) violență cibernetică.
III. În situația în care polițiștii constată că părțile implicate în eveniment sunt membri de familie în înțelesul art. 5 și că între acestea s-a produs una dinte formele de manifestare ale violenței domestice conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, verifică sesizarea, în scopul aflării adevărului, obținând probe prin următoarele mijloace, conform art. 29 din Legea nr. 217/2003, astfel:
a) constatarea prin propriile simţuri şi consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;
b) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuţiilor de serviciu şi consemnarea celor constatate într-un înscris;
c) declaraţiile persoanelor implicate în actele de violenţă domestică, ale persoanelor care au asistat la producerea actelor de violenţă domestică şi ale altor persoane care pot comunica informaţii cu privire la persoanele implicate în actele de violenţă domestică;
d) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de provenienţa acestora;
e) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic şi/sau de telefonie mobilă.
IV. În situația în care polițiștii constată că formele de manifestare ale violenței domestice sunt de natură a fi sancționate contravențional, pentru stabilirea situației de fapt vor desfășura, în virtutea art. 22 ind.1 alin. (2) lit. a) din Legea 217/2003, următoarele activități:
a) audiază olograf părțile implicate cu privire la împrejurările izbucnirii conflictului ori, după caz, alte persoane care pot avea cunoștință despre eveniment;
b) consemnează aspectele constatate prin propriile simțuri într-un proces-verbal, când părțile implicate refuză să colaboreze ori din cauza stării de sănătate nu pot să ofere detalii despre conflict;
c) ridică fizic sau prin filmare/fotografiere (în funcție de posibilitățile tehnice) înregistrări video, audio, fotografii, înscrisuri, inclusiv mesaje sau postări din mediul electronic care pot proba forma de manifestare a violenței domestice.
V. În cazul în care actele de violență domestică fac obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor fapte de natură penală, pentru stabilirea situației de fapt, în virtutea prevederilor art. 22 ind.1 alin.(2) lit. b), polițiștii vor desfășura următoarele activități, conform Codului de procedură penală:
a) întocmesc actul de sesizare/constatare a infracțiunii flagrante;
b) audiază persoana vătămată și, după caz, alte persoane care pot avea cunoștință despre evenimentul produs;
c) dacă se impune, efectuează cercetarea la fața locului în scopul identificării mijloacelor de probă necesare lămuririi împrejurărilor de comitere a faptei, iar după caz, ridică fizic sau prin filmare/fotografiere înregistrări video, audio, fotografii sau mesaje din mediul electronic precum și probe, urme sau alte mijloace materiale de probă.
VI. După verificarea sesizării și stabilirea situației de fapt prin unul din procedeele prevăzute de art. 22 ind.1 alin.(2) de la lit. a) și b) din Legea nr. 217/2003, polițiștii procedează la parcurgerea următoarei etape, respectiv la evaluarea situației de fapt pe baza Formularului de Evaluare a Riscului potrivit metodologiei de utilizare a acestuia stabilite potrivit art. 22 ind. 10 din Legea nr. 217/2003.
Această etapă constă în completarea formularului, riscul fiind evaluat atât prin prisma răspunsurilor oferite de victimă cât și prin prisma constatărilor directe ale polițistului, în practică putând fi relevate următoare situații:
– Dacă în urma completării formularului, nu rezultă existența unui risc iminent polițiștii vor informa persoana care susține că este victimă a violenței domestice asupra posibilității de a formula o cerere pentru emiterea unui ordin de protecție potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 și vor pune la dispoziția acesteia formularul de cerere prevăzut la 26 din același act normativ;
– Dacă în urma completării formularului rezultă existența unui risc iminent însă victima violenței domestice se opune în mod explicit și fără echivoc emiterii Ordinului de Protecție Provizoriu, semnând în acest sens pe formularul de evaluare a riscului, după ce aceasta a fost informată în prealabil despre riscurile la care se expune polițiștii nu vor emite ordinul, vor proceda la informarea persoana cu privire la posibilitatea formulării unei cereri de emitere a unui ordin de protecție potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 și vor pune la dispoziția acesteia formularul de cerere prevăzut la 26 din același act normativ;
– În situația în care în urma completării formularului rezultă existența unui risc iminent iar victima nu se opune, polițiștii vor proceda la întocmirea Ordinului de Protecție Provizoriu pentru o perioadă de 5 zile, conform art. 22 ind. 4 din Legea nr. 217/2003, în care vor dispune una ori mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligaţii sau interdicţii:
- evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
- obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
- obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.
Așadar, în cazul unor sesizări privind violența domestică, polițiștii efectuează verificări în baza cărora stabilesc o situație de fapt, iar în caz afirmativ o evaluează, conform art. 22 ind. 1 alin.(3) din lege, pe baza Formularului de Evaluare a Riscului. Facem această precizare întrucât extrem de mulți șefi, care nu au aplicat vreodată prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice și ale OMAI nr. 146/2008 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică, însă la capitolele „Propunerea declanșării cercetării prealabile” și „Primirea sporului pentru misiuni și lucrări de excepție” ocupă locuri fruntașe.
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului Europol
2 răspunsuri
De ce, daca legea( din 2003!) prevede „obligarea agresorului de a purta un sistem electronic de supraveghere” nu se ofera fizic acest sistem politistului nici dupa 18 ani de la intrarea in vigoare a acesteia?
De ce, atunci cand nu avem posibilitatea supravegherii electronice a arestatilor la domiciliu, avem prevedere similara in Lg 217/2003?
Dat fiind faptul ca politistul din structurile de Siguranta Publica si Patrulare care intervine la sesizarile 112 poate emite OPP, (desi nu are calitatea de OCPPJ), ce se intampla cand un agresor evacuat de la domiciliu, care are un avocat bun, il actioneaza in instanta pe emitentul OPP, pe motiv ca acesta nu avea calitatea necesara emiterii OPP?
Multumesc!
Buna Cristina!
Nu cred ca, polițiști de la OP emit OPP, poate formularul de evaluare a riscului?
daca se constata ca exista risc iminent, atunci încheie un proces verbal cu ce au constatat si anunță echipa de intervenție, adică cei care au calitate de Organe de Cercetare Penala . Misiunea celor de la OP se va limita doar la formularul de evaluare a riscului , urmând ca, cercetările si emiterea unui OPP sa fie emis de persoane care au calitatea de OCP.