Conform statisticilor existente la nivelul consiliului Superior al Magistraturii, în ultimii 9 ani, în România au fost înregistrate 8543 de cazuri de viol și 2927 de cazuri de act sexual cu minori, pedepsite conform prevederilor Codului penal și Noului Cod penal, intrat în vigoare în anul 2014.
Mai mult, la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în cursul anului 2018 au fost evidențiate 570 de cazuri de abuz sexual cu victime minori, iar dacă luăm în calcul inclusiv Raportul Comisiei Europene privind traficul de persoane conform căruia România este statul cu cel mai mare număr de victime în plan european (a se vedea pag. 26), având totodată un număr de 10 ori mai mare de copii traficați în perioada 2017-2018, comparativ cu cea cuprinsă între anii 2015-2016 (a se vedea pag. 34), nu putem decât să privim cu îngrijorare asupra ultimelor modificări legislative cu privire la acest domeniu sensibil, adoptate la nivel național.
Având în vedere statisticile sus-menționate, precum și necesitatea unor reglementări mult mai riguroase ale legislației în domeniul luptei împotriva traficului de persoane și a traficului de copii, parlamentarii au adoptat până la acest moment două proiecte legislative care vin în sprijinul prevenirii și combaterii acestor genuri de fapte.
Trecând însă la o privire mai amănunțită asupra celor două proiecte, conținutul acestora ridică mari semne de întrebare, în contextul în care în niciuna din expunerile de motive ale inițiatorilor nu s-a făcut vreo trimitere cu privire la excluderea unor prevederi ce țin de prescripția răspunderii penale în cazul traficului și exploatării persoanelor vulnerabile și respectiv pornografiei infantile.
Una dintre inițiativele legislative la care facem referire, deja a produs efecte ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1012, și anume Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009, precum și pentru modificarea art. 223 alin.92) din legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Astfel, deși este salutară prevederea referitoare la imprescriptibilitatea infracțiunilor de viol și de act sexual cu un minor, nu putem înțelege motivul pentru care din cuprinsul art.154 alin.4 din Codul penal au fost eliminate prevederile referitoare la traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile și pornografie infantilă, întrebându-ne totodată dacă este vorba de o eroare sau de vreo “dedicație” legislativă.
Norocul cetățenilor de bună-credință este reprezentat de organizațiile profesionale și de cele neguvernamentale care au semnalat neregulile, parlamentarii luând act de acestea și au revenit asupra modificării inițiale a art. 154 alin.4, ocazie cu care au reintrodus în conținutul unui alt proiect legislativ prevederile referitoare la prescripția răspunderii penale în cazul traficului și exploatării persoanelor vulnerabile și respectiv a pornografiei infantile, prin adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art.223 alin.(2) din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, care a fost depus la Secretarul General al Guvernului în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituționalității legii.
Pentru a înțelege mai bine riscul generat de această bulibășeală legislativă a Parlamentului, vom lua exemplul infracțiunii de trafic de minori, conform căreia: “Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, prin constrângere, răpire, inducere în eroare, etc.” se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Dacă ne raportăm, ipotetic, la cazul unui minor în vârstă de 15 ani care a fost traficat în anul 2010, conform formei vechi a art. 154 alin. 1 și alin.4 din Codul penal, termenul de prescripție a răspunderii penale (care curgea de la data împlinirii victimei a vârstei de 18 ani) în ceea ce-l privea pe autorul faptei, s-ar fi împlinit după 13 ani, respectiv în anul 2023.
În timp ce dacă luăm în calcul modificările aduse prin publicarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009, precum și pentru modificarea art. 223 alin.92) din legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în data de 30.10.2020 în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1012, prescripția răspunderii penale intervine, în cazul exemplului nostru, la 10 ani de la data comiterii faptei, astfel că persoana care a traficat un minor va fi exonerată de răspundere în anul 2020.
La acest moment un lucru este cert și anume că aceste ultime modificări, până la această oră nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar pe de altă parte eliminarea prevederilor referitoare la prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunilor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile și pornografie infantile, produc deja efecte în favoarea infractorilor.
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului Europol
