Se pare că politica de cadre din ultimii ani, ce a fost adoptată și continuată ca exemplu de bune practici la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, continuă să adâncească și mai tare haosul instituțional în care ne aflăm și pe care ministrul Vela nu a reușit să-l identifice, tocmai pentru că subiectul acesta nu are un impact în rândul opiniei publice de așa natură încât să atragă capital electoral.
În timp ce Marcel Vela se erijează într-un apărător al drepturilor fundamentale ale cetățenilor, constatăm că pentru domnia sa, polițiștii nu îndeplinesc calitatea de membrii ai societății civile, întrucât nu a luat nicio poziție față de aspectele semnalate zilele trecute de organizația noastră, când mai mulți șefi ale unităților de poliție din capitală le-au solicitat colegilor să presteze muncă precum sclavii pe plantație câte 16 ore pe zi, prin încălcarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, invocând un “ordin” venit de la minister.
Ne putem gândi că astfel s-a încercat, încă o dată, sacrificarea și expunerea colegilor din stradă la o nouă acțiune heirupistă, de imagine, ale cărei rezultate să fie decontate de conducerea MAI într-o nouă conferință de presă pe baza căreia ministrul Vela să-și construiască maiestuos o imagine în plan electoral, bifând o nouă realizare sub bagheta sa de conducător preocupat de siguranța noastră, a tuturor, deși sub aceeași baghetă situația din Centrele de Reținere și Arestare Preventivă din țară, este dezastruoasă.
Astfel, în timp ce la nivelul MAI se înființează “Poliția Animalelor” unde vor fi angajați, fără examen, ca specialiști aproximativ 420 de medici veterinari și specialiști în domeniu din cadrul ANSVSA, centrele existente la nivelul Poliției Române unde sunt încarcerate persoanele aflate în stare de reținere sau arestare preventivă au schemele subdimensionate, iar ministrul nu consideră o prioritate respectarea OMAI nr. 14/2018 în al cărui Regulament este prevăzut în mod explicit faptul că la nivelul unei astfel de structuri trebuie asigurată o proporție de minimum un lucrător din domeniul pazei și supravegherii la trei persoane private de libertate.
Ca să vă prezentăm punctual o situație de acest gen, vom vorbi despre unul din centrele de reținere din țară ce este încadrat cu 14 funcții, din care doar 12 sunt ocupate. Așadar, pentru că activitățile care se desfășoară la nivelul acestor structuri sunt diversificate, din 12 cei polițiști cu atribuții în paza și supravegherea deținuților, unul este planificat să desfășoare activități de înregistrare a documentației și evidențelor specifice centrului.
După cum bine vedeți, conform acestei situații, 11 polițiști care lucrează în ture de câte 2 și în cel mai fericit caz de câte 3, la un program de 12/24 și 12/48 de ore, sunt nevoiți să păzească un număr de 24 de persoane față de care au fost dispuse măsuri privative de libertate, și aici putem vorbi, de persoane violente, violatori, tâlhari, criminali, etc. Iar la un simplu calcul, având în vedere chiar prevederile ordinului de ministru, pe care domnul Vela și “specialiștii” din jurul său nu-l iau în considerare, raportându-ne la numărul de deținuți, pe fiecare tură ar fi trebuit să avem minim 8 polițiști/tură care să desfășoare activități de pază și supraveghere a acestora.
Pe lângă faptul că în teritoriu, colegii noștri sunt de 4 ori mai puțini decât ar fi trebuit pentru desfășurarea unor asemenea activități, existând un volum inuman de muncă pe umerii acestora, mai trebuie să se confrunte și cu uzura morală a ușilor cu care sunt prevăzute camerele deținuților, acestea având probleme fie la sistemele de închidere, fie la balamale, existând astfel o situație de risc major la adresa securității centrului de reținere dar și în ceea ce privește siguranța polițiștilor.
Pentru ca activitatea de management instituțional să atingă apogeul “profesionalismului”, având în vedere că persoanele încarcerate au dreptul la trei convorbiri telefonice pe zi care sunt evidențiate prin intermediul unui sistem informatic, din cauza lipsei unei dorințe de reglementare și debirocratizare a factorilor decidenți, pe lângă evidența electronică, polițiștii sunt nevoiți să mai țină încă una, în format fizic, astfel că sunt obligați să consemneze de fiecare dată într-un registru, precum și în fișele deținuților faptul că au fost purtate convorbiri telefonice.
Și ca să facem un exercițiu de imaginație, pe cazul prezentat mai sus, dacă toate cele 24 de persoane aflate în custodie ar purta zilnic cele trei convorbiri telefonice la care au dreptul, cei 2 polițiști care le asigură paza ar trebui să consemneze de 72 de ori atât în registrul special destinat acestei activități cât și în fișele deținuților faptul că aceștia au vorbit la telefon, fiind nevoiți astfel să aloce 4 ore din programul de lucru pentru a face astfel de însemnări, deși această activitate este evidențiată în mod clar în sistemul informatic.
Dezamăgitor este inclusiv faptul că anumite Centre de Reținere și Arest Preventiv din țară au fost transformate în adevărate triaje pentru persoanele private de libertate care au fost infectate cu virusul Covid-19, care, după ce sunt depuse în centre, nu sunt vizitate de medici, consultațiile se fac eventual în sistem videoconferință, iar dacă se impune tratament medicamentos, acesta îi este administrat deținutului prin intermediul polițiștilor care se expun astfel și mai mult la infectare.
Riscul de infectare cu noul coronavirus, în rândul colegilor noștri, este mult mai mare în acest caz întrucât simpla regulă de aerisire a încăperii în care își desfășoară activitatea nu poate fi realizată din cauza faptului că sistemele de aerisire sunt nefuncționale de ani buni.
Referitor la aceste situații care reprezintă un factor care generează riscuri la adresa sănătății și integrității fizice a colegilor noștri, am sesizat inclusiv conducerea Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, spre a efectua verificări și a dispune măsuri în consecință.
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului Europol
