Blat între MAI și sindicate

După cum v-am anunțat în cursul zilei de ieri, brusc și subit, conducerea MAI a „aprobat” negocierea Acordului colectiv care a început și s-a sfârșit…tot ieri.Este probabil una dintre cele mai scurte „negocieri” colective din istoria sindicalismului, dar care bate prea mult la ochi.

Ceea ce trebuia să reprezinte un document important pentru polițiști, s-a transformat într-un alt mecanism de manipulare. Vă reamintim că la sfârșitul anului trecut, SNPPC se lăuda că a încheiat „Acord” cu IGPR care este atât de bun pentru polițiști, încât toate prevederile existau deja în diverse acte normative.

Dacă totuși au văzut că nu ține și urmare a solicitării organizației noastre de negociere colectivă remisă către MAI după aprobarea bugetului, MAI și-a convocat „liderii”, le-au pus în brațe un acord steril pentru polițiști, dar foarte bun pentru sindicate.

De ce spunem asta? pentru că, începând de la modul de sistarea a cotizației, care se va face numai la solicitarea sindicatului din care te retragi și până la celelalte „facilități” exclusive, acest acord „premiază” servilismul liderilor de sindicat în detrimentul polițiștilor.

Este inacceptabil să condiționezi sistarea reținerii cotizației de o adresa a sindicatului, care nici măcar nu are un anumit termen în care să fie obligat să realizeze această comunicare. La fel de inacceptabil este să îi vulnerabilizezi pe cei care își desfășoară activitatea în cadrul structurilor financiare și să îi obligi să refuze să pună în executare cererea legitimă a unui polițist de sistare a reținerii cotizației pe statul de plată.

Prevederea în cauză, sună așa: „Art. 8 Alin. (2) Cererile de retragere din sindicat se depun la sindicatul din care făcea parte poliţistul, sistarea cotizaţiei sindicale urmând a se face pe baza adresei transmisă de sindicat. Orice cerere de retragere sau de sistare a cotizaţiei depusă la instituţie se redirecţionează către sindicatul din care a făcut parte poliţistul.” Cu alte cuvinte, te înscrii pe loc în sindicat, dar mai ieși când va dori liderul de sindicat să comunice către financiar retragerea.

În acest sens, nu numai Legea 62/2011 a Dialogului Social prevede că angajații nu pot fi condiționați să facă sau să nu facă parte dintr-un sindicat, dar inclusiv art. 6 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 prevede: „Se interzice celui care angajează să restrângă în orice fel libertatea lucrătorului de a dispune după voia sa de salariul propriu ” care a fost ratificată la 11.05.1973 prin Decretul nr. 284 pentru ratificarea unor convenții ale Organizației Internaționale a Muncii.

Adică pe vremea comunismului exista mai multă democrație și mai mult respect pentru drepturile elementare ale angajatului decât există acum. În acest context, nici măcar sintagma „prevedere comunistă” nu o mai putem folosi, pentru că s-ar răsuci Ceaușescu în mormânt de invidie.

Una peste alta, în urma consultării liderilor Filialelor Sindicatului EUROPOL, care s-a realizat imediat după întâlnirea de ieri, am decis să nu legitimăm un astfel de abuz la adresa polițiștilor care vor fi ținuți cu forța în sindicate. Pe cale de consecință, în prezența spasmelor „liderilor” de carton, președintele Sindicatului EUROPOL a refuzat semnarea Acordului colectiv motivat de faptul că acesta conține prevederi contrare legii.

În zilele ce urmează, vom iniția demersuri pentru a amenda, în regim de urgență, acest articol. Între timp, când vă vor spune sindicatele că este cel mai bun acord colectiv pentru polițiști, să întrebați liderii ce au adus în plus fața de cel negociat în 2013. Astăzi, prin semnarea Acordului colectiv sub această formă, liderii de sindicat și-au trădat propriile interese iar ministrul a confirmat astfel „legătura” dintre unii lideri și conducerea MAI.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL