Stresul face tot mai multe victime în rândul polițiștilor

A fi polițist în anul 2019 în România este o provocare, sacrificiul personal nu se observă din exterior, dar se simte ca o dramă în interiorul fiecărui lucrător. Munca unui om ce îmbracă uniforma „Lex et Honor” sau „Patria et Honor”, presupune un efort de ordin psihic suplimentar față de oamenii de rând. 

Îți aduci aminte și-acum momentele de dinainte de a deveni polițist, vedeai lumea cu alți ochi, vedeai și drame, dar nu credeai că realitatea e atât de neagră uneori. Tocmai pentru că vedeai și drame, ți-ai dorit să devii polițist, pentru a putea face lumea mai bună, pentru a fi apreciat sacrificiul tău. 

Anii au trecut și realizezi că eforturile tale sunt inutile uneori, anumite lucruri nu pot fi schimbate, iar aprecierile din partea societății sau a șefilor tăi întârzie să vină. Sistemul polițienesc este cunoscut la nivel global ca fiind un sistem ce imprimă angajaților un nivel de stres suplimentar față de alte sisteme, întrucât angajații săi sunt supuși zilnic unor drame și riscuri, inexistente în alte arii. 

Deși elevilor/studenților din școlile de poliție sau Academia de Poliție li se spune din prima zi că vor avea de-a face zilnic cu drame, cu infractori și le oferă o anumită instruire de ordin practic și legislativ, sistemul nu reușește să-i pregătească psihic/mental pentru efectele stresului la care vor fi supuși. 

Psihologia Polițistului – o nouă ramură a psihologiei

Stresul polițiștilor a atras atenția psihologilor și oamenilor de stiință din întreaga lume, astfel că există și o noua specialitate a psihologiei – psihologia polițistului. Vom enumera mai jos un număr de studii asupra stresului din poliție din literatura de specialitate pentru a dovedi științific faptul că stresul nu este o glumă.

Conform literaturii de specialitate în domeniu, stresul când devine cronic poate provoca o multitudine de probleme de sănătate polițiștilor : burnout (epuizare psihică), insatisfacția locului de muncă, pensionare anticipată pe caz de boală, un sistem imunitar slăbit, moarte prematură. (Anshel, 2000; Burke, 1994;  Brown and Campell, 1990; Vena et al. , 1986)

Un studiu din anul 2002, realizat de profesorii universitari Gregory S. Anderson (The Justice Insitute of British Columbia) și Darryl Plecas (University of the Fraser Valley), a monitorizat bătăile inimilor a unui număr de 287 de polițiști din cadrul a 12 poliții municipale din Columbia Britanică, Canada, timp de 12 luni de zile, deoarece bătăile inimii sunt un indicator precis al sistemului nervos autonom, responsabil de managementul stresului.

Studiul a scos în evidență faptul că polițiștii suferă atât de stres de ordin fizic, cât și psiho-social în timpul serviciului. Polițiștii anticipează stresul la intrarea în tură, dar cel mai mare stres este resimțit în timpul și imediat după un incident.

Polițiștii sunt predispuși la probleme de sănătate psihică

Conform literaturii de specialitate, polițiștii care mențin un grad ridicat de cinism, pesimism, nevroză, perfecționism și rezistență psihică scăzută sunt predispuși la un prag de stres superior și tensiune permanentă crescută. 

Dimpotrivă, studiile (Scheier, et al. 1986) arată că polițiștii optimiști sunt orientați către soluție și nu asupra problemei, caută mereu să vadă latura pozitivă a situației și încearcă să treacă peste probleme prin socializare. 

Diferența dintre un polițist ce face față stresului poate sta în modul în care interpretează situația ca fiind amenințătoare sau nu. (Lazarus, Folkman, 1984)

Cei mai câștigați polițiști s-au dovedit a fi cei orientați asupra problemei, ce confruntă problemele ce provoacă stres, sperând să controleze situația, să o schimbe, sau să se folosească de propriile resurse pentru a reduce stresul (reinterpretarea situației, distanțarea față de situație)  (Anshel, 2000 și Dewe, 1993) 

Polițiștii ce cad victime ale stresului sunt cei orientați emoțional, ce au mecanisme de apărare psihice maladaptative, cum ar fi : consum ridicat de alcool, țigări, izolare socială, lucruri ce duc la divorț și sinucidere. (Richmond, 1998, Burke, 1994, Evans and Coman, 1993).

Sinuciderile în rândul polițiștilor

Apropo de problema sinuciderilor din rândul polițiștilor, în țările occidentale unde s-au efectuat cercetările de mai sus, această situație a început să fie o problemă acum și-n rândul polițiștilor români, în ultimele 4 luni de zile ale anului 2018 un număr de 4 polițiști s-au sinucis:

  • polițista din Gorj ce și-a împușcat mama și bebelușul apoi s-a sinucis;
  • polițistul de la Garda de Coastă – Tulcea ce s-a împușcat în cap cu arma din dotare în timpul serviciului;
  • polițistul din Burdujeni – Suceava ce s-a spânzurat;
  • polițistul de la BCCO Pitești ce și-a împușcat mortal copilul de 3 ani apoi s-a sinucis). 

Această cifră este alarmantă făcând o comparație cu anii precedenți, dovadă a faptului că stresul în rândul angajaților Ministerului Afacerilor Interne a crescut îngrijorător, motiv pentru care instituția ar trebui să ia anumite măsuri pentru a preveni astfel de incidente, și nu doar măsuri restrictive sau punitive, ci cu soluții realiste, cum ar fi : asistența psihologică gratuită a poliștilor în nevoie, și nu destituirea acestora prin intermediul psihologului unității. 

Am observat în rândul comentariilor făcute chiar de polițiști pe facebook la adresa colegilor ce s-au sinucis – lipsa de înțelegere a unei boli psihice și asumarea unui stil tip macho, cum că sinuciderea ar fi un gest de slăbiciune. Ei bine, nu e un gest de slăbiciune, e de fapt, o boală psihică netratată – depresia sau sindromul de stres posttraumatic! 

Conform lui D. Thomas – Police Psychology , a new specialty, și-n SUA există aceeași cultură în rândul polițiștilor, și anume că polițistul trebuie să fie puternic, să se scuture de praf și să meargă mai departe. 

Exact această tendință a polițiștilor în general le aduce cele mai multe probleme psihice, deoarece evitarea înfruntării propriilor sentimente este un mecanism de apărare psihic ce duce paradoxal … la boli psihice. 

Dacă va continua această tendință, vom ajunge foarte ușor la rata de sinucideri din SUA, care în anul 2001 era cu 52% mai mare față de populația normală, mai exact 18.1 la 100.000 de oameni. (Stalnaker, 2001). 

 Tipuri de stres întâlnite în rândul polițiștilor 

Polițiștii români înfruntă zilnic un stres cronic pe care mulți dintre ei nu îl conștientizează, stres ce vine din mai multe direcții:

  • Din interiorul sistemului : lipsa de sprijin din partea managerilor, proceduri nerealiste create de ofițerii neoperativi, lipsa de apreciere pentru munca prestată, posibilități limitate de a promova în carieră, condiții de muncă insalubre, birocrație excesivă și dotare depășită;
  • Din exteriorul sistemului : imaginea șubrezită a instituției, expunerea fizică a propriei persoane la risc de vătămare la fiecare patrulă efectuată, expunerea psihică personală prin asistarea la drame umane : dezastre, crime, explozii, incendii. 
  • Munca de poliție în sine : program de muncă haotic, incapacitatea de a rezolva anumite probleme din comunitate, reclamații de abuz din partea cetățenilor, implicarea proprie sau a colegului într-un ultraj, deci vătămarea fizică sau decesul. 

Asociația Americană de Traumă (TCAA), a observat și studiat traumele suferite de către personalul polițienesc implicat în salvarea victimelor din 11 septembrie 2001 de la atentatul Worl Trade Center și a elaborat un ghid destinat polițiștilor ce au suferit de stres posttraumatic. 

       Conform ghidului, dacă ai fost implicat într-un incident șocant pentru tine (CFL cu victime, sinucidere, CFL la o crimă brutală a unui adult sau copil, sau implicarea într-un accident, sau ai fost ultragiat), vei avea următoarele reacții :

Oricine a fost implicat intr-un incident va fi afectat de el Tristețea profundă, suferința și furia sunt reacții normale la un incident Vei dori să compensezi stresul și oboseală cu supraimplicare în rezolvarea incidentului
Vei avea tendința de a nega nevoia de a te odihni  Îți va fi dificil să nu te gândești la incident Există posibilitatea să ai coșmaruri sau să nu poți dormi
Vei simți nevoia să te izolezi  s-ar putea ca trauma psihică să o simți și prin durere fizică s-ar putea să nu dorești să pleci de la locul incidentului până nu-ți termini treaba

Poți identifica dacă tu ca polițist ești victima unei traume și nu conștientizezi, urmărind următoarele simptome : 

dificultăți în a-ți exprima gândurile probleme în a-ți menține echilibru dificultăți în a lua decizii
tendința necaracteristică de a te contrazice și furie incapacitatea de a fi atent dureri de cap, amețeală, tremurături
sensibilitate la frustrare incapacitatea de a te detașa de problemele de serviciu în timpul liber  consum ridicat de alcool

      În continuare, prin numeroase studii asupra simptomatologiei traumei, TCAA a elaborat și un îndrumar cu metode de a face față stresului mai ușor : 

    METODE DE A FACE FAȚĂ MAI UȘOR  STRESULUI

                   ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ UN INCIDENT 

limitează-ți timpul de lucru la maxim 12 ore/zi;
Începe tura de serviciu cu sarcini stresante și termină tura cu sarcini ușoare
Dacă ai avut un incident (ex. CFL a unei crime), când ajungi înapoi la birou implică-te imediat înapoi în activități de rutină
La locul faptei și imediat după părăsirea lui bea multă apă și ia gustări tip fructe 
Ia cât mai des pauze de la locul faptei, atât cât există posibilitatea
Vorbește despre emoțiile tale imediat pentru a putea să procesezi ce ai văzut și ce ai făcut
Ține legătura în timpul serviciului cu familia și prietenii tăi
Practică exerciții fizice pentru a putea depăși mai ușor momentul și a-ți relaxa corpul
Ai grijă de tine prin masaje de relaxare, odihnă suficientă

Față de aceste date rezumate în acest material, este important să ne gândim pe termen mediu și lung la sănătatea noastră mintală în raport cu riscurile psihosociale la care suntem expuși, în special la stresul cauzat de diferiți factori de care ne ferim să îi confruntăm.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului EUROPOL

 

Un gând despre “Stresul face tot mai multe victime în rândul polițiștilor

Lasă un comentariu