Întrucât în urma ultimului evenimentului tragic în care a fost implicat un polițist au avut loc discuții și propuneri cu privire la autoritatea polițiștilor, dorim să expunem una din problemele cu care se confruntă polițiștii din cadrul poliției judiciare în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a celor care comit infracțiuni de furt și furt calificat, cele mai comune infracțiuni înregistrate la nivelul unităților de poliție, având prejudicii mai mici sau mai mari, dar care au un impact semnificativ asupra locuitorilor din zonele în care au avut loc întrucât produc o stare de nesiguranță.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal la data de 1 februarie 2014, legiuitorul a stabilit faptul că împăcarea părților înlătură răspunderea penală pentru anumite infracțiuni, printre care amintim cele de furt simplu și cele de furt calificat săvârșite: într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, prin violare de domiciliu sau sediu profesional sau de, atenție!!!, o persoană având asupra sa o armă.
Ce înseamnă acesta? Înseamnă că în urma identificării autorilor unor furturi fără mod de operare sau săvărșite prin modurile de operare expuse mai sus, aceștia se pot împăca cu părțile vătămate prin achitarea prejudiciilor cauzate.
Întradevăr recuperarea prejudiciilor reprezintă cel mai important aspect atât pentru polițiști cât și pentru părțile vătămate, însă ce se întâmplă mai departe cu autorii furturilor, după ce prejudiciul a fost recuperate și intervine împăcarea părților? Simplu, nimic, ca și cum aceea infracțiune nu a avut loc.
Deși infractorii au fost prinși odată, se împacă cu partea vătămată după care continuă să comită infracțiuni până când vor fi prinși din nou, vor achita din nou prejudiciul și vor continua săvârșirea de fapte penale, pe principiul furi de 10 ori și nu ești prins, iar a 11-a cînd ești prins, despăgubești partea vătămată după care ești liberi să comiți din nou furturi.
În acest caz polițiștii sunt puși în situația de a fi recuperatori legali, adică recuperează prejudiciul uneori chiar mai mult decât partea vătămată reclamase, însă fără a putea lua vreo măsură legală față de aceștia datorită prevederilor Codului Penal.
Cu toate că, acești infractori sunt greu de prins și că se investesc resurse umane, logistice și financiare costisitoare, rezultatul este egal cu zero, fără a mai pune la socoteală zilele în șir lucrate, nopțile nedormite și riscurile la care se supun zi de zi.
Ne întrebăm astfel care mai este rolul acestor polițiști. De a prinde hoți sau de a recupera prejudicii? Considerăm că ambele sunt obligatorii, dar trebuie avută în vedere o legislație care să nu mai permită astfel de situații.
Atâta timp cât există legi permisive care dau scăpare infractorilor și culmea leagă polițiștii de mâini, întrucât pur și simplu în asemenea cazuri nu există temeiuri legale de tragere la răspundere penală a celor care comit astfel de fapte, nu ne putem aștepta decât la frustrare, lipsă de motivație din partea polițiștilor și nemulțumiri în rândul persoanelor vătămate a căror cauze au rămas cu autori neidentificați și care sunt nemulțumiți de rezultatele polițiștilor, rezultate care există însă nu pot fi valorificate corespunzător.
PRESEDINTELE SINDICATULUI EUROPOL-FILIALA MUREȘ, SZAKACS EMANUEL
