Ce se întâmplă cu autoritatea polițistului?

Problematica scăderii autorității polițistului este una destul de complexă și nu reprezintă un element de noutate nici pentru polițiști, nici pentru Ministerul Afacerilor Interne și nici pentru societatea civilă.

Până când  polițiștii nu vor lua atitudine față de acest aspect, instituția nu va lua măsuri ferme de întărire a autorității polițistului și societatea civilă nu va fi determinată să conștientizeze importanța polițistului în societate, vom asista în continuare la aceleași situații ridicole care fac din polițist un “neica-nimeni”. În materialul pe care îl vom prezenta, vă  vom  supune atenției o radiografie a factorilor care au determinat scăderea autorității polițistului și a măsurilor care trebuie luate pentru ca polițistul să-și recapete poziția în societate.

Un factor destul de vizibil ce determină scăderea autorității polițistului este factorul legislativ. În momentul de față, polițistul este lipsit de protecție, avem un cadru legislativ interpretabil, și de asemenea, este dificilă aplicarea acestuia. Aici putem aminti de teama polițiștilor de a folosi armamentul din dotare, atunci când  este imperios necesar, din cauza repercusiunilor pe care le-ar putea avea. Putem preciza că și lipsa de fermitate a unor polițiști în aplicarea legii, contribuie la scăderea autorității acestora. Se impune ca polițiștii să fie dotați cu bodycam-uri pentru a elimina orice stare de incertitudine în modul de acționare, și de asemenea, cu taser gun-uri pe lângă armamentul cu muniție.

Deși încă de anul trecut au fost create grupuri de lucru cu organizațiile sindicale pentru modificarea pachetului legislativ de întărire a autorității polițistului, se pare că MAI nu se grăbește în acest sens și probabil că așteaptă să se întâmple o altă tragedie în rândul polițiștilor pentru a da curs acestor modificări.

Este  imperios necesar modificarea de urgență a legislației incidente: Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, Legea 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor, Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, OUG 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și a Codului Penal și a Codului  de Procedură Penală. Cazurile de ultraj au luat amploare în ultima perioadă, situație în care suntem puși să asistăm zilnic la cazuri în care polițiștii sunt loviți, scuipați, înjurați sau amenințați. Sancționarea tuturor cazurilor de ultraj cu închisoarea ar putea determina scăderea acestui fenomen.

Conform unui sondaj efectuat de Centrul de Psihosociologie  din MAI, percepția polițiștilor asupra necesității modificării actelor normative incidente este-în mare măsură – Poliția Română  48% și Poliția de Frontieră 26,1%, în timp ce într-o mică măsură –Poliția Română 26,9% și Poliția de Frontieră 37,5%.

Factorul  material și financiar își pune amprenta în mod  vizibil  asupra polițistului. Dotarea tehnică deficitară (auto, echipamente de protecție, consumabile) pune în dificultate  desfășurarea în condiții optime a activităților specifice. Salarizarea personalului la nivelul anului 2009, face ca polițiștii să fie cel mai prost plătiți dintre categoriile bugetare din România. Polițiștii trebuie plătiți în raport cu riscurile meseriei exercitate.

Condițiile de muncă neconforme și suprasolicitarea personalului creează din polițist un robot care e programat să răspundă la comenzile “managerilor”. Deficitul enorm de personal de aproximativ 20% din  totalul posturilor prevăzute, nu face decât ca polițistul să aibă un volum de muncă depășit, astfel acesta neputând să gestioneze în  mod echitabil propriile sarcini de serviciu.

Conform unui sondaj efectuat de Centrul de Psihosociologie  din MAI, percepția polițiștilor asupra deficitului de personal este : DA- Poliția Română -96,5% și Poliția de Frontieră 93,7%.

Programul de învățământ al școlilor de profil a fost dat peste cap ca urmare micșorării perioadelor de școlarizare, astfel că pregătirea polițiștilor este una minimală în comparație cu perioadele anterioare. Lipsa unei viziuni asupra pregătirii profesionale a polițiștilor nu face decât o deprofesionalizare a meseriei de polițist.

Publicitatea negativă în mass-media la adresa polițiștilor o putem numi ca fiind una dintre cele mai josnice metode de diminuare a autorității acestora. Nu puține au fost cazurile în ultima perioadă când autoritatea polițistului a fost  călcată în picioare de anumite trusturi de presă numai din dorința de a face rating. În acest caz, Ministerul Afacerilor Interne trebuie să dețină strategii de contracarare a publicității negative și de asemenea, trebuie să  efectueze campanii de informare a populației cu privire la drepturile și obligațiile pe care societatea civilă le are față de polițiști. Asistăm la situația în care societatea civilă se îngrijorează de o eventuală creștere a autorității polițistului, tocmai pe motivul necunoașterii obligațiilor pe care le are față de polițist.

Conform unui sondaj efectuat de Centrul de Psihosociologie  din MAI, percepția polițiștilor asupra mediatizării negative excesive și chiar deformate a situațiilor în care sunt implicați polițiștii  este: Poliția Română 72,3 % și Poliția de Frontieră 64,8%.

Având în vedere cele relatate, nu putem decât să facem apel public la ministrul afacerilor interne, Carmen Dan, să ia măsuri ferme și urgente pentru ca  toți acești factori care contribuie covârșitor la scăderea autorității polițistului să fie eliminați, și de asemenea,  să întreprindă măsurile care parvin funcției pe care o deține, pentru ca autoritatea polițistului să nu mai fie umbrită.

Mai mult de atât, mesajul pe care  polițiștii îl transmit ministrului Carmen Dan este clar, hotărâtor și lipsit de echivoc: „Nu mai vrem să vedem polițiști loviți, agresați, înjurați sau  scuipați

Organizația noastră a trimis și un memoriu în acest sens Ministerului Afacerilor Interne  și va depune toate diligențele pentru ca autoritatea polițistului să nu mai fie un subiect de discuție nici în rândul polițiștilor și nici pentru mass-media.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului Europol

5 gânduri despre “Ce se întâmplă cu autoritatea polițistului?

  1. Test pentru politisti.
    Ești un polițist , mergi pe o stradă pustie , cu soția și cei doi copii. La un moment dat , un „tânăr” (apelativul folosit de prompteriste pentru ”țigan” ), vine spre tine și te amenință cu un cuțit mare. Ai arma din dotare asupra ta. Ai câteva zeci de secunde pentru a reacționa.

    POLITISTUL CHINEZ : – Un glonț în inimă și individul este mort!
    POLITISTUL RUS : – Un glonț între ochi și individul este mort!
    POLITISTUL AMERICAN : – Pac, pac, pac, pac, pac ! Clic ! Schimbă încărcătorul. Poc, poc, poc, poc, poc ! Și individul este mort.
    POLITISTUL ARAB : – Individul este sfâșiat, emasculat și eviscerat de către câine… Pe scurt, mort.
    POLITISTUL ROMAN : – Îmi păstrez calmul și analizez situația. Dacă trag sunt în legitimă apărare?! Am verificat dacă ăsta e sau nu țigan? … pentru că dacă este, a scoate cuțitul face parte din ”cultura” lui… și nu am dreptul să mă opun… Mass-media îl va face o victimă … Este un ”tânăr” din cartier neînțeles de societate… Va fi privită ca o discriminare… Pentru că face parte din diversitatea de minorități… Oare ”cartierul” se va răscula? Voi fi dat în judecată de către Romani Criss, OADO, APADOR ?! … Familia mea va fi târâtă în noroi, viața mea va fi analizată de la grădiniță… Se va vorbi de abuzul poliției și voi fi condamnat? … Statul va da vina pe mine ca să reinstaureze liniștea în ” cartier”…

    CÂTEVA ZILE MAI TÂRZIU…

    În virtutea autorității conferite de lege acord Ordinul Bărbăție și Credință, postmortem colegului …

    • Depinde de la polițist la polițist. Sunt destui politisti care, dacă ar fi puși in situația enunțată de tine, ar folosi armamentul din dotare fara sa ezite. Eu unul așa as proceda. Asta tine, in primul rând, de pregătirea fiecăruia in parte, de experiența, de atitudine, de curaj. Nu trebuie sa tragi ca sa omori.
      Nu am devenit politisti pentru a ne lamenta in orice situație.
      MAI poate sa investească in dotare, dar cred ca ar trebui sa investească cel mai mult in selecția si pregătirea viitorilor politisti, dar si in pregătirea profesională după aceea. Trebuie sa ne schimbam mentalitatea!
      Degeaba se modifica Legea 61/1991, in sensul creșterii amenzilor, dacă cei de la Fisc nu se preocupa de încasarea acestora. Cel mai bine ar fi sa se reintroducă închisoarea contravenționala, cum era acum vreo 15 ani. Nu plătești amenda, faci închisoare ori munca in folosul comunității. Cetățeanul trebuie sa fie conștient ca dacă încalcă legea va fi sancționat si va plăti pentru fapta sa. Asta cam lipsește la noi.

    • POLIȚISTUL ROMAN: Isi păstrează calmul și analizează situația. Dacă viata lui sau a celor din jur este pusa în pericol folosește arma din dotare, nu neapărat sa omoare, ci sa înlăture pericolul.
      Tine de fiecare polițist în parte, de pregătirea profesionala, de atitudine, de tupeu. Ori dacă sunt mulți încadrați direct, ce pretenții sa avem? Ăștia habar nu au cum se face legitimarea unei persoane în strada.
      Pregatirea este importanta, dar trebuie axata și pe partea practica. Ar trebui sa tragem cu armamentul din dotare săptămânal, dar noi nu tragem nici măcar lunar. Noroc ca în unele localități exista poligoane private unde polițiștii care dețin arme personale pot exersa cât doresc.
      MAI nu are niciun interes sa aibe polițiști bine pregătiți, bine dotați, bine plătiți, bine apărați de lege.
      Cei care conduc MAI nu au capacitatea de a face lucrurile asa cum trebuie. Încă se folosesc principiile „Las’ ca merge și asa” si „Nu ni se poate întâmpla noua”.
      ESTE DE AJUNS SA SE ÎNTÂMPLE O SINGURA DATA! DE MURIT, MURIM O SINGURA DATA!

  2. Un pic exagerat, dar ai dreptate! Aici nu se aplica legea. Nu te mai uita ce comenteaza unul și altul, la tv e ca la piața, intalnesti și deștepți si nu prea destepti. Aplica legea!

Lasă un comentariu